Confesiunile unui cafegiu, Gheorghe Florescu

N-am putut termina cartea.

Prea densă pentru mine, cu prea multe nume - unele presupun că au fost cunoscute în epocă, dar mie nu-mi spuneau nimic. Unele „personaje” sunt creionate doar cu un nume și o preferintă, restul presupunându-se cunoscut (ca și cum ai fi spus Elena Ceaușescu și toată lumea ar trebui să știe despre cine e vorba).

M-am oprit după cam 200 de pagini (din 500) pentru că nu mai știam cine era cine și de unde se lega firul fiecaruia.

Ințeleg că acesta este specificul unei carți de tip flux de memorie, dar pentru mine a devenit obositor așa că am renunțat la ea.

Am avut, pe parcursul celor 200 de pagini, tot felul de obiecții legate de moralitatea autorului. Intelectual înțeleg că așa era mediul „afacerist” din perioada comunistă, dar nu pot să-l admir pentru felul în care s-a „descurcat” la fel de mult precum se admiră el însuși. Nu văd ceva de admirat în capacitatea de a plasa cafea mucegăită sau rață stricată. Probabil pentru că am crescut făcând parte din grupul celor care „primeau” produsele stricate, fără pile, cunoștințe și relații.

Confesiunile unui cafegiu by Gheorghe Florescu | Goodreads