Pe când eram tânără, în jurul vârstei de 13 ani, eram obsedată de citate. Fragmentele acelea, cuvintele unor oameni înțelepți (cum îi vedeam eu la vremea aceea), aforismele mă făceau să cad pe gânduri ore întregi. Mă făceau să-mi zâmbesc complice și, desigur, mi-au garantat o aură de ciudățenie pe care încă o mai port după mine și azi. Încă mai am o duzină de caiete din acea perioadă, pline de tot felul de citate. De la fragmente din cărțile pe care le citeam, calambururi, titluri „ochioase” din reviste de tineret până la citate din Biblie, găseam cuvinte interesante în tot felul de situații.
Cartea asta, Uneori câștigi, uneori înveți a lui John C Maxwell, este din același film cu caietele mele, doar că (duh) mult mai bună. E o țesătură de citate din oameni celebrii presărată cu experiențe de viață. E ca și cum ai sta pe prispă cu un erudit bătrân care a avut o viață interesantă.