Pulover Eggwhite

    Acum 3 ani, am primit un cadou surprinzător (al doilea cadou surprinzător de la aceeași persoană - mulțumesc Roberta!): un tipar pentru o bluză de primăvară-vară Yolks Pullover.

poza autoarei

    Nu îmi amintesc să fi lucrat până atunci un pulover și să-mi fi plăcut, așa că m-am uitat la el mult și foarte lung. M-am mai învârtit, am mai lucrat alte pulovere mai puțin intimidate, alte proiecte mai mici sau mai mari, până m-am simțit destul de avansată pentru a mă apuca de Yolks.
    În septembrie anul trecut am avut curaj să încep acest proiect ale cărui instrucțiuni s-au dovedit a fi deosebit de ușor de urmat - aș fi putut să-l duc până la capăt chiar și acum 3 ani de zile.
    L-am terminat în în urmă cu câteva zile nu pentru că am lucrat foarte mult la el ci pentru că, fiind alb, m-am abținut să-l iau în mașină, iar în rest nu prea am timp pentru tricotat.
    Am folosit un fir din ceea ce aveam deja în stocurile personale, pentru că mi-am propus să limitez cantitatea de fire pe care le dețin și nu vreau să  le dau pur și simplu. Nu știu cum se cheamă firul, nu știu ce compoziție are, nu știu de unde l-am cumpărat și nu știu nici măcar de când îl am. Erau 4 gheme alb-crem de fir cu o consistență neregulată, plăcut la atingere și cântăreau împreună 370 de grame. Având doar 370 de grame a trebuit să scurtez mânecile, dar sunt mulțumită de rezultat.

    L-am botezat Eggwhite și l-am purtat deja (pentru că așa sunt eu - port haine de primăvară în mijlocul înghețului) și mi se pare un vis și firul (moale și mătăsos în același timp) și modelul și felul în care l-am executat.

Mixed feelings - Miercurea fără cuvinte

MFC

Tuesdays (9)

    sms 150

     suflet de gheață să ai, să fii om de zăpadă/ și tot ți se rupe inima când vezi ce-i pe stradă//

Iv cel Naiv

---
Disclaimer: „This is Tuesdays and also July. And sometimes is never ” - The Good Place

Astrofizica pentru cei grăbiți - Neil deGrasse Tyson

    Astrofizicianul Neil deGrasse Tyson este printre speakerii mei preferați alături de Bill Nye (the Science Guy). Știu că în ultima vreme Neil deGrasse Tyson e un personaj controversat și nu vreau să mă pronunț încă asupra faptelor care îi sunt reproșate, dar asta nu îi diminuează celelalte calități. De altfel, când o să fiu mare, vreau să vorbesc în public cu aceeași pasiune și implicare cu care vorbește Neil - pentru câteva mostre căutați-l pe Youtube sau accesați StarTalkRadio.    
    Dat fiind felul captivant în care povestește, m-am așteptat să fie o carte plină de informații ușor de citit. Punct ochit-punct lovit.
   

    
    Organizată în 12 capitole, cartea reunește eseuri apărute în revista Natural History între 1997 și  2007 pe teme variate ce ating Teoria Big Bang, mecanica cuantică, găurile negre, spectrul undelor, numărul planetelor din cosmos, căutarea vieții în univers
    Primul capitol începe cu una din maximele lui  (are o colecție destul de bogată) „Universul nu are nici o obligație să fie pe înțelesul tău”, așa că Neil deGrasse Tyson încearcă să aducă ceva lumină asupra unor concepte esențiale, punând întotdeauna accentul pe universalitatea legilor fizicii (vremea pe Jupiter respectă aceleași legi ca pe Pământ, gravitația lucrează la fel pe orice planetă, viteza luminii e aceeași oriunde în spațiu ) și pe munca asiduă pe care o depun oamenii de știință pentru a unifica variatele domenii științifice.

    Citind Astrofizica pentru cei grăbiți m-am lovit, încă o dată de incapacitatea mea de a-mi reprezenta mărimile (ce înseamnă 10 la puterea -35 secunde?󠁠 cât de mult înseamnă 40000 de kilometri?) și am fost recunoscătoare pentru cei din jurul meu care îmi suplinesc această inabilitate (mă refer aici la jumătatea mea mai bună, evident) și pentru analogiile pe care Tyson le folosește.

Această problemă a halourilor se regăsește sub nasul nostru, chiar în Calea Lactee. Între o galaxie și alta, între un roi și altul, gama diferențelor de ordin de mărime dintre masa obiectelor vizibile și masa totală estimată după determinarea gravitației se întinde de la de câteva ori până la de câteva sute de ori. În întregul univers, factorul mediu de discrepanță este de șase: materia neagră cosmică are o gravitație de aproximativ șase ori mai mare deât materia vizibilă.[...] E greu de crezut că masa fabricată de univers ar putea fi distribuită între planete și stele în proporție de șase la unu. Asta ar însemna șase mii de planete Jupiter pentru fiecare stea din galaxie sau, și mai rău, două milioane de planete Pământ. De exemplu, în sistemul nostru solar toată materia care nu face parte din Soare ajunge la mai puțin de 0,2% din masa Soarelui

pag 71-72

    Ca să vă imaginați un pulsar, gândiți-vă la masa Soarelui înghesuită într-o minge cât Manhattan-ul. Dacă vă e greu să faceți asta, vă puteți gândi la o sută de milioane de elefanți înghesuiți într-un tub de ruj.[..] Pe scurt, acolo unde gravitația e foarte ridicată, înălțimile tind să scadă, ocupând depresiunile, fenomen care pare de factură biblică, asemenea celui care deschide calea Domnului:„Toată valea să se umple și tot muntele și dealul să se plece; iar cele strâmbe să fie drepte și cele colțuroase, netede”(Isaia 40:4)

pag 121

    Cartea a fost scrisă, după cum spune și autorul ei, „Pentru toți cei prea ocupați ca să citească volume consistente, dar care vor totuși să găsească o cale către cosmos” și, deși poartă în titlu cuvântul „grăbiți”,  eu recomand să fie citită în tihnă și cu atenție.

O amintire dragă - Miercurea fără cuvinte

MFC

Tuesdays (8)

Atena

    Ea nu avea trup,
    ceea ce-i ținea loc de trup
    era asemenea unui corn de melc.
    Numai un drum dacă i-ar fi atins talpa,
    de îndată trupul i s-ar fi retras în sine,
    or s-ar fi ascuns, ca un luptător încolțit de săgeți,
    sub propria lui tâmplă, ca un scut de os înflorit
    cu ghirlandele pletelor.
    N-ar fi putut să calce decât pe nori,
    de aceea, ea nu se arăta niciodată pe timp senin.
    O singură dată și-a pierdut urmele,
    dar și atunci, ele au căzut atât de adânc
    încât au devenit zid de cetate.

Nichita Stănescu


---
Disclaimer: „This is Tuesdays and also July. And sometimes is never ” - The Good Place 

Inimă de samurai - Margi Preus

    Am primit cartea în cel mai frumos mod cu putință.
    Cu vreo 10 zile înainte de Crăciun, Ana, copila mea de „aproape 8 ani”, m-a rugat să o duc la „cumpărături de cărți” și să nu o întreb nimic altceva. A mai făcut o pauză și m-a întrebat câți bani poate să cheltuiască pe 4 cărți. I-am stabilit o limită de 30 de lei de carte și am întrebat-o dacă are nevoie de ajutor la alegere. Nu, nu avea. A avut, spre sfârșit, când a obosit din cauza multitudinii de alegeri disponibile, dar n-a divulgat decât vârsta destinatarului. A ales Inimă de samurai de  Margi Preus, Sunt o babă comunistă de Dan Lungu (aici a fost influența mea), ... Câteva zile mai târziu, în sâmbăta în care am împodobit bradul, am primit fiecare (Petru, Oti, Cristi și cu mine) câte un cadou frumos împachetat: o carte și un dulce. Eu am primit Inima de samurai și bomboane Raffaello.
    Cred cu tărie că există o regulă sfântă a părinților:

Atunci când primești o carte în dar de la copilul tău, lași totul baltă și o citești.

    Bazată pe viața (reală a) lui Nakahama Manjiro, Inimă de samurai prezintă aventurile tânărului pescar mai întâi naufragiat, salvat de marinarii de pe baleniera John Howland, apoi adoptat de căpitanul vasului și înscris în sistemul educațional american. Toate întâmplările îl transformă pe tânărul Manjiro/John Mung din copilul japonez în adultul care nu aparține pe deplin nici lumii tradiționale japoneze, nici celei progresiste americane, dar care va servi pe post de punte între cele două lumi.

Manjiro avea șaisprezece ani. Părăsise Japonia de mai bine de doi ani, pe care îi petrecuse în cea mai mare parte pe mare. Se spălase bine, se tunsese, își lustruise cizmele și, într-un final, se postase lângă catargul principal, așteptând să zărească pentru prima data țărmul noului său cămin.

    E o carte plăcută și ușoară, potrivită pentru vârsta de 12-15 ani.

Ca frații - Miercurea fără cuvinte

MFC

Tuesdays (7)

    Înscripție pe o casă nouă

     Toate stau la locul lor,
     stă păianjenul în plasă
     ca-ntr-o lume de mătasă.
     Nu-l încearcă nici un dor
     din ocolul lui să iasă.

     Toate stau la locul lor:
     piatră, floare și ulcior,
     vatră și amnar și iască.
     Asta-i legea tuturor:
     Zări să-și facă din pridvor,
     să se simtă bine-acasă.

Lucian Blaga

---
Disclaimer: „This is Tuesdays and also July. And sometimes is never ” - The Good Place 

Martin cel avid - William Golding

    Am primit cartea în dar de o Sf Marie, nu mai știu dacă în 2018 sau în 2017. Recunosc cinstit că n-aș fi cumpărat-o singură: coperta e destul de înfricoșătoare și titlul îmi amintea de anii 1800. Am citit-o pentru că e scrisă de William Golding și, deși nu pot spune că „îmi plac”scrierile lui (am citit doar Împăratul Muștelor),  William Golding lasă o impresie puternică.
     În multe feluri, Martin cel avid e similară cu Împăratul Muștelor: acțiunea are loc pe o insulă izolată de restul umanității, pe alocuri cadrul este halucinant, toate trăirile, toate impulsurile sunt privite drept în ochi și redate așa cum sunt.
    Acțiunea se deschide simplu: în urma torpilării unui vas britanic, un ofițer naval, Cristopher Hadley Martin, este aruncat în mijlocul apelor Oceanului Atlantic. Reușește să ajungă pe o stâncă golașă unde se luptă pentru supraviețuire. Lupta asta pentru supraviețuire reprezintă 99% din carte și William Golding se ocupă mai ales de lupta pentru supraviețuire care se desfășoară în mintea naufragiatului, luptă alcătuită dintr-un amestec de trecut și, cum aflăm spre final, viitor.

 
    Primul lucru ce m-a contrariat a fost faptul că, deși cartea are în titlu numele Martin, protagonistul se identifică prin celălalt nume al său: Cristopher, Chris.
     Cel de-al doilea a fost mult mai surprinzător. Am obiceiul, atunci când cartea generează prea multă emoție, să citesc finalul înainte de a ajunge la el, pentru a mai diminua din starea de tensiune. Aici autorul este atât de realist în redarea stărilor lui Martin că, după nici un sfert din carte, am întors paginile să citesc finalul. Ultimul capitolul m-a nedumerit total, mai ales amănuntul legat de cizme („n-a avut timp să-și arunce cizmele”)  pentru că știam că Martin își aruncase cizmele încă din primele pagini, ba chiar i-a și părut rău după ele. Am avut o nouă imagine asupra cărții apoi: nu e lupta pentru supraviețuire pe stâncă, e chiar lupta pentru supraviețuire a sinelui, a centrului.

   

    Cartea asta mi-a amintit de două filme: Ceilalți(2001) și Al șaselea simț(1999). Ambele au fost mai bune, pentru mine, după ce le-am aflat finalul.
    E o carte de citit cu atenție și, mai ales, cu o oarecare detașare.

"Manualele" din 2018 (partea a II-a)

Continui azi cu lista lucrușoarelor meșteșugite în 2018:

13. Burlan (Kalasi-2) mi-a plăcut modelul atât de mult încât am mai făcut unul cu o circumferință mai mică

14. (Neckpiece) - nu știu cum să descriu acest obiect, dar e foarte comod de purtat

15. Șosete (Brainless)

16. Jachetă (Hugs) pentru mama

17. Pătură ( Old-new blanket)

18. Șosete (Playfull)

19. Căciulă (Hat with a twist)

20. Mănuși (Chilly Chickens)

21. Clopoțel (Christmas Bell)

22. Bulgăre de zăpada (Snowballicious)

----
2018 - Partea I
2017 - Încă un bilanț

În ogradă - Miercurea fără cuvinte

MFC

"Manualele" din 2018 (partea I)

    Am avut și pentru lucrul de mână un plan. Îmi propuneam, în ianuarie anul trecut, să termin 5 obiecte în decursul anului 2018 - am terminat 22. A fost o surpriza și pentru mine, mai ales că nu prea am simțit că am alocat timp tricotatului (părerea jumătății mele mai bune este cu totul opusă, dacă l-ar întreba cineva el ar spune că tot timpul tricotez ceva).
    În ordine cronologică, obiectele finalizate în anul trecut sunt:

1. Căciuli pentru „nășuci” (Hats for godfathers)

2. Căciulă (Random Hat)

3. Cardigan (Basic Cardigan) - asta a fost o mică victorie pentru mine, căci e un cardigan început în septembrie 2016

4. Fustă (Summer Elegance)

5. Căciuliță (Cable Bonnet)

6. Șoșețele (Just Your Basic Baby Sock)

7. Mănuși (Mittens kittens) - aici mai am de lucru până voi reuși să fac două mănuși identice :-)

8. Burlan :-) (Kalasi)

9. Șosețele (Triumph Toddler Socks)

10. Fulg (snowflake #1)

11. Fulg (Paton's snowflake 1)

12. Fulg (Paton's snowflake 2)

Revin cu partea a doua :-) , până atunci Spor la lucru!
----
2017 - Încă un bilanț

Cărțile din 2018

    În 2018 mi-am propus să citesc 20 de cărți și am reușit sa citesc 21, însumând 5416 pagini.
    Cea mai lungă dintre ele a fost Lumea Sofiei de Jostein Gaarder, o carte de 510 pagini pe care am început-o (prima dată) în ianuarie 2015.
    Cea mai scurtă, Începe cu ce nu-ți place, a avut 120 de pagini și este traducerea în română a celebrei Eat that frog! a lui Brian Tracy.
    Cea mai citită carte (de către cititorii Goodreads), dintre cărțile pe care le-am parcurs eu, a fost cunoscutul roman Crima din Orient Express a Agathei Christie.

un mic printrscreen din Goodreads

   

    Lista completă, în ordine cronologică, a cărților citite în 2018: 

1. Timpul Dezarticulat - Philip K. Dick
2. Recreaţia Mare - Mircea Sântimbreanu
3. Piramide (Discworld, #7) - Terry Pratchett
4. Pisica lui Dalai Lama. Seninătatea și înțelepciunea lui Dalai Lama, așa cum au fost ele văzute de către cel mai intim oaspete al său (Pisica lui Dalai Lama, #1) - David Michie
5. Începe cu ce nu-ți place - Brian Tracy
6. Lumea Sofiei - Jostein Gaarder
7. Homo deus. Scurtă istorie a viitorului - Yuval Noah Harari
8. Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex - Meg Hickling 
9. A Slip of the Keyboard: Collected Non-Fiction - Terry Pratchett
10. Uluitorul Maurice și rozătoarele lui educate - Terry Pratchett
11. Mitologie Nordică - Neil Gaiman 
12. Apology - Plato 
13. The Art of War - Sun Tzu
14. Bill Nye's Comic History Of England (1906) - Bill Nye (not the science guy)
15. Iarna vrajbei noastre - John Steinbeck
16. Acolo unde femeile sunt regi - Christie Watson
17. Martin cel avid - William Golding
18. Persepolis, Volume 1 - Marjane Satrapi
19. În jurul Marii Uniri de la 1918: națiuni, frontiere, minorități - Lucian Boia
20. Crima din Orient Express - Agatha Christie
21. Inimă de samurai - Margi Preus

----
Cărțile din 2017
Cărțile din 2016
Cărțile din 2015
(nu am observat până azi că lipsește rezumatul anului 2014, va trebui să îl scriu într-una din zilele astea)
Cărțile din 2013
Cărțile din 2012