FOMO

    Câteodată mă trezesc dorindu-mi viața altcuiva: doamna cu o casă plină de plante, doamna cu 3 pisici blănoase, doamna cu o grădină superbă și straturi înălțate, paharul de vin cu o carte bună, fetele cu „bullet journal”-uri spectaculare, alergătoarea la maraton, mama blândă, aș putea continua pe câteva pagini.
    Dar eu locuiesc într-un bloc cu expunere estică și o suprafață expusă luminii extrem de limitată, urăsc să dau cu aspiratorul sau să curăț litiere, mi-e frică de gângănii și păianjeni, tolerez vinul doar în combinație cu mâncarea, găsesc că decorarea unei liste de to-do-uri este o pierdere impardonabilă de timp, urăsc efortul fizic, sunt mai degrabă aspră și sarcastică decât blândă și caldă.
    Am mintea asta care își întinde tentacule în toate direcțiile speriată că nu poate cuprinde toate experiențele care există și pe care trebuie să o reașez în mod continuu în forma care i se potrivește cel mai bine.
    E chiar obositor.

tradiții?

    Vineri, 20 decembrie, sâmbătă, 21 decembrie, și duminică, 22 decembrie, scara blocului meu a răsunat de colinde. Astăzi, marți, 24 decembrie, Ajunul Crăciunului, liniștea este asurzitoare.
    Există o latură în mine care urăște intens ipocrizia. Încerc să o îmblânzesc spunându-i că nu e bine să judec pe toți după măsurile și circumstanțele mele, că până și basmele străvechi sunt circumstanțiale. Câteodată îmi iese.
    Tradițiile religioase ar trebui să nu fie importante pentru mine, crescând într-un amestec pestriț de religii creștine, și totuși, nu pot să nu mă întreb de ce s-a colindat pe 20,21,22 și nu se colindă pe 24. Adică astăzi e Ajunul, nu? Despre Crăciun se colindă, despre nașterea Domnului se cântă.
    Am primit o explicație cum că sâmbătă și duminică sunt părinții acasă și pot merge cu copiii la colindat. Și am mai primit o explicație, deși persoana care mi-a oferit-o nu intenționa asta, astăzi se merge cu colinda în „Aviatorilor, că acolo se fac banii”.
    Mda.
   Crăciun Fericit!

random

    Când eram mică (până în 13 ani) abia așteptam momentul în care voi primi mănuși cu degete. Era ceva inimaginabil să vezi un copil purtând iarna altceva decât mitene. Mănușile cu degete erau un fel de prag pe care trebuia să-l treci la momentul potrivit. așa cum era erau dresurile sau sutienul.
    Azi mănușile pentru copiii de 2 ani au 5 degete la fiecare mână și bebelușii sunt duși la cristelniță purtând dresuri albe de lycra.

preconceptii

... este ușor hilar și puțin trist să vezi cum sare imediat fiecare român din bula mea să explice că el/ea „nu e câtuși de puțin rasist, dar .... ” urmat de o listă lungă de defecte sau nemulțumiri la adresa categoriei vizate, fie ei țigani, musulmani, pakistanezi, vietnamezi, refugiați sau doar în căutare de o viață mai bună.
... și la fel de hilar, când subliniezi cu jumătate de glas că prezența acelui „dar” în exprimare neagă propoziția pe care o precede, este șuvoiul de exemple pe care îl primești pentru a transmite ideea că alții fac mai rău.

Culori - Miercurea fără cuvinte

MFC

Primăvară - Miercurea fără cuvinte

MFC

Pe alți pereți - Miercurea fără cuvinte

MFC

Pe pereți - Miercurea fără cuvinte

MFC

Primăvară - Miercurea fără cuvinte

 

MFC

Botanic - Miercurea fără cuvinte

MFC

zece ani, o viață

    Ce-aș putea să adaug?
    Am fost acolo când ai râs,
    am fost acolo când ai plâns
    și, mai ales, sunt acolo
    Ai fost acolo când am plâns,
    ai fost acolo când am râs
    și, mai ales, ești acolo,
    de fiecare dată, când dorm
    Te simt cum simt pământul sub tălpi,
    și doar tu știi cât de mult îmi displace zborul.

Potpuriul Zilei Îndrăgostiților

2017

2017

2018

2018

2018

Galileo Galilei - Miercurea fără cuvinte

Photo by wgbieber on Pixabay

Photo by Uriel Soberanes on Unsplash

MFC

Tuesday (11)

Photo by Katarzyna Grabowska on Unsplash

    De fapt

    Apar eu. Apare ea. Ei, și ce?
    Umbrele noastre se culcă sub sfeșnice,
    iar sfeșnicele pot fi de aur, de argint sau de cupru.
    Apar eu. Apare ea. Apare un cuplu?

    Pe afară și pe dinăuntru se întâmplă în permanență ceva.
    De parcă hoinărește fără braț secera care ne va secera.
    Dar noi apărem mereu. Apare ea. Apar eu.
    Apar într-o plasă cartofii ce nu se visează pireu.

    Cinăm. Ne sărutăm. Probabil, cineva e Iudă.
    Dar ce mai contează trădarea atunci când carnea e nudă?
    Oricum, chiar și după trădare e programată-nviere.
    Somnul consumă cafea, iar nesomnul își ia somnifere.

    Nu avem deșteptător, probabil că nu avem nici deșteptare.
    Ne trezește transportul urban ce la orele șase apare.
    Apare ea. Apar eu. Dejunul. O mică ceartă.
    Aceasta e, de fapt, dragostea. Restul e literatură și artă.

Vsevolod Ciornei
Cuvinte și tăceri, 2015

Persepolis, Volume 1 - Marjane Satrapi

    Persepolis, pe care l-am citit eu, este primul volum al romanului grafic alb-negru cu același nume. Este o carte altfel decât cele cu care sunt obișnuită, o carte care povestește în benzi desenate copilăria autoarei într-o lume ce stă la granița dintre conservatorism și modernism: Iran în jurul anului 1979 (la un an după nașterea mea).

    Marji își descrie călătoria de la copilărie la adolescență - transformările religioase, lecturile folozofice (Kant, Descartes), fricile, dezamăgirile - cu seriozitatea pe care o au copiii.

        E o carte ușor de parcurs, adecvată chiar și copiilor de 10-12 ani, cu o particularitate care mi s-a părut amuzantă: nu are paginile numerotate.

Căciulă pentru păr lung :-)

    Science Matters este o căciulă al cărui tipar a fost pus la dispoziție gratuit în februarie 2017 pentru Marșul Științei de peste ocean și avea ca motto un citat al lui Neil deGrasse Tyson:

The good thing about science is that it’s true whether or not you believe in it.

    Căciula mea a apărut pe lume din două motive:

1. trebuie să micșorez stocul de fire 
2. nu am decât o căciulă și aceea nu e potrivită pentru iarnă

    Am vrut o căciulă mare sub care să-mi încapă părul strâns, care să nu fugă pe vârful capului și să-mi lase urechile descoperite. Modelul acesta permite să jonglezi cu lungimea și să adaptezi căciula la nevoile destinatarului așa că pentru mine a fost un succes.

 

    Am folosit fire pe care le aveam (acril probabil)  și am avut grijă să respect schema de culori recomandată: albastru/verde - culorile Pământului văzut din spațiu.

Acum trei ani - Miercurea fără cuvinte

MFC

Tuesdays (10)

 

Prefață

Prin ce ținuturi rătăcești

Pribeagă?

În care grotă din povești

Ai hibernat o vară-ntreagă?

O, Muza mea cu nasul mic

Și coapse fine,

Abia sculptate din nimic,

De ce te-ai dus de lângă mine?...

Ți-am prins în părul inelat

Vreo floare artificială?

Te-am ofensat

Cu vreo metaforă banală?

Ori mi-ai bătut vreodată-n geam

Și, spionând perdeaua trasă,

Te-ai supărat că nu eram

Acasă?...

Vrei poate macii din livezi

Pe toți cu mână ta să-i scuturi?

Sau te distrezi

Cu pălăria după fluturi?

N-ai adormit cumva pe-afară

Și te-ai trezit subt un umbrar,

Îndrăgostită de-un măgar

Ca-n Visul unei nopți de vară?

Cu Demonul lui Lermontof

Te-i fi-ntâlnit și ți-a fost frică?...

Nu ți-a intrat cumva-n pantof

O pietricică?

(De-aceea-mi iese șchiop și mic

Un vers, în fiecare stanță...

Vezi, tot -ai inspirat un pic

De la distanță!)

Ori m-ai zărit vreodată stând

Cu Muza altuia? Se poate.

Le-am spus cuvinte dulci, pe rând,

La toate...

Dar n-am făcut-o pe furiș

Cum fac confrații mei cu tine,

Ci pe afiș

Mi-am spus păcatul la oricine

Și confidențele, tu știi,

Le-am dat pe față, tale-quale, 

Într-un volum de Parodii

Originale...

Oricum, de-o fi ca-n viitor

Să placă stihurile mele, 

Las mărturie tututor

Că n-ai colaborat la ele.

Că singur m-ai lăsat să scriu

O carte-ntreagă fără tine...

Și dacă totuși mai târziu

Te vei întoarce lângă mine,

Nici nu te-alung, nici nu te-mpac

Ci-n fundul călimării crunte

Muind un deget, am să-ți fac

Un benghi pe frunte!

G. Topârceanu

Migdale Amare, 1922

Acolo unde femeile sunt regi - Christie Watson

    Am cumpărat această carte pentru că mi se părea că am nevoie să citesc ceva frumos despre femei și titlul promitea măreție: regi, un ținut îndepărtat, pe copertă era o femeie de culoare și ei păstrează vii tradiții cu adevărat străvechi.
    Dar am avut parte de o surpriză de proporții.
    Am citit-o în 3 zile (între 13 și 16 noiembrie 2018) și  asta înseamnă foarte repede la cât timp am în mod normal pentru citit. Îmi amintesc că am stat două nopți la rând să o citesc aproape ținându-mi respirația și că atunci când am terminat-o îmi curgeau lacrimi. E o carte foarte bine scrisă și foarte profundă.
    Cartea e despre Elijah, un băiețel nigerian de 7 ani, despre vrăjitori, și despre mame: Deborah, mama lui biologică, și Nikki, mama lui adoptivă. Știam ce va gândi Nikki și m-am identificat automat cu ea, dar felul în care Christie Watson descrie gândurile și trăirile lui Elijah m-au făcut să mă opresc și să mă gândesc de mai multe ori. Există lucruri pe care noi (adulții) le luăm drept firești și evidente și nu ne amintim cum am ajuns să le vedem în felul acesta.
    E o carte pentru oamenii care vor să înțeleagă mai multe despre câtă greutate au vorbele părinților în mintea copiilor lor, câtă greutate au vorbele unui lider spiritual în inima enoriașilor lui, despre ce responsabilitate implică orice poziție de autoritate.

Ianuarie 2019 - retrospectivă

Civilization - ziua a 3-a

brad în mijloc de ianuarie

patinoar

scrabble

învieri

începuturi

încercări

răsturnări de ... brazi

ferestre către lume

Pulover Eggwhite

    Acum 3 ani, am primit un cadou surprinzător (al doilea cadou surprinzător de la aceeași persoană - mulțumesc Roberta!): un tipar pentru o bluză de primăvară-vară Yolks Pullover.

poza autoarei

    Nu îmi amintesc să fi lucrat până atunci un pulover și să-mi fi plăcut, așa că m-am uitat la el mult și foarte lung. M-am mai învârtit, am mai lucrat alte pulovere mai puțin intimidate, alte proiecte mai mici sau mai mari, până m-am simțit destul de avansată pentru a mă apuca de Yolks.
    În septembrie anul trecut am avut curaj să încep acest proiect ale cărui instrucțiuni s-au dovedit a fi deosebit de ușor de urmat - aș fi putut să-l duc până la capăt chiar și acum 3 ani de zile.
    L-am terminat în în urmă cu câteva zile nu pentru că am lucrat foarte mult la el ci pentru că, fiind alb, m-am abținut să-l iau în mașină, iar în rest nu prea am timp pentru tricotat.
    Am folosit un fir din ceea ce aveam deja în stocurile personale, pentru că mi-am propus să limitez cantitatea de fire pe care le dețin și nu vreau să  le dau pur și simplu. Nu știu cum se cheamă firul, nu știu ce compoziție are, nu știu de unde l-am cumpărat și nu știu nici măcar de când îl am. Erau 4 gheme alb-crem de fir cu o consistență neregulată, plăcut la atingere și cântăreau împreună 370 de grame. Având doar 370 de grame a trebuit să scurtez mânecile, dar sunt mulțumită de rezultat.

    L-am botezat Eggwhite și l-am purtat deja (pentru că așa sunt eu - port haine de primăvară în mijlocul înghețului) și mi se pare un vis și firul (moale și mătăsos în același timp) și modelul și felul în care l-am executat.

Mixed feelings - Miercurea fără cuvinte

MFC