Ieri dimineata am avut un drum in plus de facut si a trebuit sa iau metroul. De la Unirea.
La 8 dimineata, intersectia de la Unirea, cea de dupa fantani, intre tramvaiul 32 si intrarea la metrou, e plina de oameni preocupati, seriosi si, pe vremea asta, sobru imbracati. Oameni hotariti, usor incruntati, grabiti, cu ochii lipiti de semafor asteptand culoarea verde ca pe startul dat la o cursa.
Culoarea verde si-a clipit prezenta si masele de gri/negru/serios au pornit din ambele parti sa curga spre unde ii duceau treburile. Printre ei, un copil agatat de mana bunicii sarea din dunga alba in dunga alba, luandu-si avant la fiecare pas, razand plin de incredere in reusita lui si aterizand invingator de fiecare data.
La 8 dimineata, intersectia de la Unirea, cea de dupa fantani, intre tramvaiul 32 si intrarea la metrou, e plina de oameni preocupati, seriosi si, pe vremea asta, sobru imbracati. Oameni hotariti, usor incruntati, grabiti, cu ochii lipiti de semafor asteptand culoarea verde ca pe startul dat la o cursa.
Culoarea verde si-a clipit prezenta si masele de gri/negru/serios au pornit din ambele parti sa curga spre unde ii duceau treburile. Printre ei, un copil agatat de mana bunicii sarea din dunga alba in dunga alba, luandu-si avant la fiecare pas, razand plin de incredere in reusita lui si aterizand invingator de fiecare data.
