Eliberare

sursa

cand iarna vine dupa primavara

    Vineri dimineata, in drum spre scoala, citeam cu Alex din Poezii din copilarie:

Dupa-atata frig si ceata
iar s-arata soarele.
De-acum nu ne mai ingheata
nasul si picioarele. 

Vezi bine ca ba da. 

Metode alternative de impunere a disciplinei (scolare si nu numai)

    Fiind mama unui baiat (hiper)activ de 9 ani, care a trecut prin mai multe traume majore, sunt printre personajele principale in desfasurarea oricarei sedinte cu parintii. Mda. Nu e neaparat placut, dar este un bun prilej pentru a afla tot felul de lucruri noi.
    Spre exemplu: sunt foarte putini adultii (parinti sau cadre didactice) care stiu clar ce vor de la copiii de care se ocupa. Cererile sunt cam de genul urmator: sa fie cuminte, sa stea linistit, sa fie atent si sa fie ca ceilalti (generic, generic, generic si total gresit).
   Cum zicea Einstein: daca nu esti capabil sa explici o idee unui copil de 6 ani inseamna ca nici tu nu ai inteles-o. Ca si adulti, noi avem o multime de idei despre  ce inseamna "sa fie cuminte", dar toate se rezuma la "sa faca ce vrem noi" - fie ca o face pentru ca ii spunem, fie ca o face instinctiv. Deci cum explicam unui copil de 6 ani (sau 9, de dragul discutiei) ce inseamna sa fie cuminte?
    De unde stau copiii, e un razboi pe care nu pot sa-l castige. Intotdeauna se va ivi o situatie noua in care noi nu i-am spus ce sa faca si el va trebui sa ia o decizie, care, poate, nu e cea pe care am lua-o noi. (in cazul meu particular, dupa lungi negocieri la sedinte cu parintii, am reusit sa obtin o lista clara de cerinte - foarte rezonabile, de altfel- la care copilul a fost dornic sa se alinieze)
   Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc.
   In documentarile mele, despre diverse metode de a ajuta copilul in procesul de adaptare la sistem am dat peste acest articol: Lincoln High School in Walla Walla, WA, tries new approach to school discipline — suspensions drop 85%. Un articol lung si documentat, cu statisitici, grafice si descrieri de situatii. Bun de citit si de aprofundat.
   Se vorbeste in zilele noastre, foarte mult, despre cresterea nivelului violentei in scoli. Eu cred ca suntem partiali responsabili pentru aceasta crestere. Sau, altfel spus, eu cred ca am putea face ceva pentru a scadea acest nivel. Pentru fiecare astfel de copil (violent sau nu, dar care iese din tiparele dorite) am putea incerca sa intelegem si sa rezolvam problema care sta in spatele comportamentului in loc sa ne multumim sa pedepsim comportamentul.
   Desigur, fiecare actiune are o consecinta si este normal si bine sa fie asa. Dar (din experienta acumulata) nu ne multumim doar cu atat. Fiecare pedeapsa (la scoala ca si in restul locurilor) este insotita de o mare dezaprobare in dreptul copilului, de diverse discursuri de genul "esti rau", "n-o sa iasa nimic bun din tine", "nu te mai suport", "cuuuum ai putut sa faci ASA ceva". Toate ar trebui sa le scriu cu majuscule si insotite de multe semne de exclamatie pentru a fi cat mai aproape de realitate.
   Cati dintre noi se opresc sa intrebe copilul, care tocmai a facut ceva "nemaiauzit", daca e ceva ce il deranjeaza? Daca e ceva care il framanta? Daca i s-a intamplat ceva rau?
   Majoritatea comportamentelor "nemaiauzite" sunt expresii ale unor emotii ce nu pot fi stapanite sau administrate acceptabil, urmari ale unor experiente traumatizante (fie ca e vorba de ceva usor sau de ceva foarte grav).
   Metoda expusa in articolul mentionat are doar doua reguli:

1. Nu lua personal nimic din ce spune un copil furios. Prefa-te surd. Lasa cuvintele sa treaca pe langa tine.
2. Nu imita comportamentul copilului. Nu tipa, nu folosi cuvinte injurioase. Asteapta sa treaca furtuna si, cand copilul s-a linistit (si doar atunci), manifesta-ti grija pentru el: s-a linistit? i s-a intamplat ceva ce nu stie cum sa gestioneze? vrea sa vorbeasca despre o problema care il framanta? Asculta-l. 

    Din nou, consecintele sunt consecinte. Nu se pune problema ca ramane nepedepsit, dar scopul pedepsei ar trebui sa fie sa ajutam copilul sa nu se mai regaseasca in aceeasi situatie. Daca vrem sa reactioneze altfel in situatii stresante, trebuie sa ii invatam cum sa faca acel altfel.
    Inchei cu un citat din articol:

   Teens who live with complex trauma are walking post-traumatic stress time bombs, says Turner. They teeter through their days. The smallest incident can push them into a full-blown meltdown. Some kids run away. Some explode in rage. Some just mentally check out.
    “In flight, fight or freeze mode,” Turner explains, “survival trumps everything else.” So when a kid who’s got complex trauma feels threatened or overwhelmed, exploding in rage at something that most people wouldn’t even shrug over is a perfectly normal response.
    That’s worth repeating: exploding in rage, getting pissed off, stomping, hitting….it’s all normal. Until a school helps kids learn how to control their emotions, they’ll just keep losing it. For some kids, erupting is a stress reflex response.
    “That’s the hardest pill to swallow,” says Erik Gordon, a science teacher at Lincoln High. “Trying to figure out how much of their behavior is from a choice and how much is outside their control. It’s a drag when you believe it’s outside their control, because all of the easy disciplinary action doesn’t work.”

La rasarit de Eden - John Steinbeck

    O poveste nu conţine în ea însăşi nici o sursă de cîştig sau de pierdere. În timp ce o minciună este un mijloc de profit sau de scăpare. Potrivit acestei definiţii, un scriitor de poveşti e un mincinos ― dacă obţine succese financiare.

    Pentru cine nu a citit cartea Genezei trimiterea din titlu poate scapa, poate trece ca fiind o descriere a spatiului ideal care era Valea Salinas pentru copilul familiei Steinbeck. Dar, pentru cunoscatori romanul este povestea lui Cain: "Cain a iesit din fata Domnului si a locuit in tara Nod, la rasarit de Eden.".

     "La rasarit de Eden" este povestea lui Cal Trask. Este o poveste despre alegeri, despre maturizare si despre etapele vietii. Este povestea ciocnirii sau a intalnirii dintre bine si rau.    

    Toate personajele, chiar si cele secundare, sunt foarte reale. Ma pot imagina  intrand in atelierul lui Dessie, stand de vorba cu doctorul Tilson din King City sau rosind sub privirea aspra a Lizei. Cu toate astea, personajul meu preferat este Samuel. Nu am aflat, desi mi-ar fi placut, care era secretul lui Samuel. De ce s-a mutat in Valea Salinas? De ce s-a casatorit cu Liza? Care era demonul de care fugea? Insa felul in care isi creste copiii, felul in care vorbeste despre sotia lui, felul in care vorbeste cu Adam sau cu Lee descopera un om cald si intelept, care nu se pripeste in judecati si nici nu are prejudecati. Ceea ce pentru vremurile lui (si nu-s chiar asa de sigura ca nu si pentru ale noastre) era un defect major.

    In contrast cu el, Liza, sotia lui, este de neclintit. Pare ca nimic nu o impresioneaza, nimic nu o opreste si nimic nu o doboara.

Te poţi lăuda cu orice lucru, dacă e singurul pe care-l ai. Ba, poate cu cît ai mai puţin, cu atît ţi se cere să te lauzi mai mult.
[...]
Băieţilor nu le place ca tatăl lor să se deosebească de ceilalţi oameni.
[..]
Probabil că Liza accepta lumea la fel cum accepta Biblia, cu toate paradoxurile şi contradicţiile ei. Nu-i plăcea moartea, dar ştia că aceasta există, iar cînd venea, nu o surprindea. Samuel se gîndea, se amuza şi filozofa cu privire la moarte, dar nu credea cu adevărat în ea. Moartea nu era un membru al universului său. El şi toţi cei ce-l înconjurau erau nemuritori. Cînd a apărut moartea adevărată, a fost o ofensă, o negare a nemuririi pe car e o simţea adînc şi această singură fisură în zidul lui a făcut să se prăbuşească întregul edificiu. Bănuiesc că a crezut întotdeauna că poate să polemizeze cu moartea. Era un duşman personal, unu pe care-l putea înfrînge.
[..]
― Sînteţi un om curajos, spuse Lee.
― Nu, sînt bătrîn. Şi dacă voi avea ceva pe conştiinţă, nu va fi pentru mult timp.

    George, fiul lui Samuel, este si el un personaj foarte real. Crescut in umbra "ciudateniei" tatalui lui el devine conservator si hotarat sa faca bani.

Considera că ideile sînt revoluţionare şi se ferea de ele cu neîncredere şi dezgust.

 
   Cathy (sau Kate cum isi spune mai tarziu) este menita sa fie personajul negativ din poveste. Este inteligenta, frumoasa, inselatoare si cruda. De mica se stie deosebita de ceilalti copii si foloseste aceasta deosebire in avantajul propriu pe tot parcursul vietii.

Majorităţii copiilor le e groază de asemenea deosebiri. Ei vor să arate, să vorbească, să se îmbrace şi să acţioneze la fel ca toţi ceilalţi. Chiar dacă stilul îmbrăcămintei este absurd, pentru un copil este dureros şi trist să nu poarte o asemenea absurditate. Dacă s-ar accepta coliere din cotlete de porc, copilul care n-ar purta cotlete de porc ar fi trist. Această sclavie faţă de grup se extinde firesc asupra oricărui joc, a oricărei acţiuni, sociale sau de alt gen. Copiii folosesc această uniformitate protectoare pentru siguranţa lor.
Cathy n-avea nimic din toate astea. Nu era niciodată la fel cu ceilalţi în îmbrăcăminte sau în comportare. Purta ce-i plăcea. Rezultatul era că adesea alţi copii o imitau.
[..]
Mai avea încă două metode ― fie să împăneze minciunile cu adevăr, fie să spună un adevăr ca şi cum ar fi spus o minciună. Dacă cineva este acuzat că a spus o minciună, şi se dovedeşte că a fost de fapt un adevăr, acest lucru reprezintă un precedent care va dăinui mult timp şi care va acoperi multe alte neadevăruri.

    Lee, bucatarul chinez bun la toate, este genial si, cum ii sta bine unui personaj de origine asiatica, aproape ca nu scoate un cuvant fara ca acesta sa fie memorabil.  Lee este legatura cu Biblia - cel care despica cele sisprezece versete si le tot invarte in minte si in cuvinte pana intelege in ele maretia alegerii

―[..] Am observat că nu există nemulţumire mai mare decît a bogătaşilor. Hrăneşte un om, îmbracă-l, instalează-l într-o casă bună şi va muri de disperare.
[..]
― Mie mi se pare că e una din cele mai mari greşeli să crezi că timpul ar da omului ceva mai mult decît bătrîneţe şi tristeţe, spuse Lee.
― Şi amintiri.
― Da, amintiri. Fără ele, timpul ar fi dezarmat împotriva noastră.
[...]
Dar "tu poţi". Asta îl f ace pe om măreţ, îi dă ceva asemănător zeilor, pentru că în slăbiciunea şi murdăria lui, în uciderea fratelui lui, el are totuşi posibilitatea alegerii. Îşi poate alege drumul, poate lupta şi cîştiga.
― [...]Este uşor ca din lenevie, din slăbiciune, să te arunci în braţele lui Dumnezeu spunînd: "N-am avut încotro; drumul era dinainte stabilit". Dar gîndeşte-te la măreţia alegerii. Îl face pe om, om. Pisica n-are nici o posibilitate de alegere, albina trebuie să facă miere. Nu este nimic divin în asta.

    Adam este firul auriu ce leaga personajele impreuna. Fiul lui Cyrus Trask din prima casatorie, lipsit de dragostea materna, terorizat de fratele vitreg, trimis cu forta in armata de tatal sau, este un om bland care pare urmarit de Rau (mai intai in persoana fratelui sau, apoi in persoane sotiei sale). Abia spre sfarsitul vietii capata claritatea de care are nevoie pentru a fi considerat intelept, dar in continuare traieste intr-o lume idealizata, fara a putea accepta ca cei pe care ii iubeste sunt altfel decat si-i imagineaza el.

― [..] Ştii, există o răspundere ca să poţi fi cineva... E mai mult decît să ocupi un spaţiu, unde ar trebui să fie aer. Cum eşti tu?

 
    Cartea descrie si viata sociala a vremii: raspandirea protestantismului, razboiul, casele de toleranta, abolirea sclaviei, falimentele, primele automobile.

Fiecare oraş îşi are "madamele" lui celebre, femei etern glorificate de-a lungul anilor. Pentru bărbaţi "madamă" era ceva foarte atrăgător. Ea îmbină inteligenţa unui om de afaceri, vigoarea unui sportiv de performanţă, căldura unui prieten, umorul unui tragedian, în jurul ei se înfiripă legende şi, destul de curios, nu legende voluptoase. Poveştile ţinute minte şi repetate despre o madamă, se referă la orice domeniu afară de pat. Amintindu-şi de ea, vechii clienţi o descriu ca filantroapă, ca autoritate medicală, paznic al ordinii şi poetă a emoţiilor trupeşti, fără a fi implicată în ele.

    Din cand in cand autorul ia pur si simplu cuvantul pentru a impartasii propriile pareri, fara a se mai folosi de personajele romanului.

Dacă stai şi te gîndeşti, scurgerea timpului este o problemă stranie şi contradictorie. Ar fi firesc să presupui că o perioadă de rutină sau un răstimp lipsit de evenimente trebuie să pară nesfîrşit. Aşa ar trebui să fie, dar nu este aşa. Tocmai perioadele plicticoase, fără evenimente, nu au nici un fel de durată. O perioadă bogată în evenimente, marcată de tragedii, brăzdată de bucurii, o asemenea perioadă pare lungă în amintire. Şi dacă ne gîndim bine, e şi firesc să fie aşa. Lipsa de evenimente nu are jaloane care să marcheze durata. De la nimic la nimic nu se poate vorbi de vreo scurgere a timpului.
[...]
În nesiguranţa în care trăim, sînt convins că, în adîncul inimii lor, oamenii vor să fie buni şi să fie iubiţi. Într-adevăr, majoritatea viciilor lor sînt încercări de a obţine mai repede dragostea.
[...]
Cea mai teribilă groază pe care o poate simţi un copil este să nu fie iubit, şi se teme ca de dracu să nu fie izgonit.

    Cel mai mult mi-a placut rezumatul Abrei despre maturitate:

― Cînd eşti copil, eşti în centrul tuturor lucrurilor. Totul se întîmplă pentru tine. Ceilalţi oameni? Sînt doar nişte fantome puse la dispoziţia ta ca să le vorbeşti. Dar cînd creşti, îţi iei locul şi îţi capeţi măsura şi forma ta proprie. Anumite lucruri pornesc de la tine spre ceilalţi şi îţi vin ţie din partea altora. E mai rău, dar e şi mult mai bine aşa.

Obsesia zilei de azi (XXXIII)

intre 1:00 si 1:10 este geniala

Obsesia zilei de azi (XXXII)

coloana sonora pentru "my current reading" - A Tale of Two Cities

Leapsa

    Acum (prea) multe saptamani, pe la jumatatea lui februarie, Carmen, de la Luxul simplitatii, m-a "procopsit" cu o leapsa. Iata ca am gasit cateva minute libere sa-i raspund. Dar mai intai sa va povestesc  despre Carmen.
    Carmen este o iubitoare de natura si natural, de caini si pisici si, probabil, orice alta vietuitoare a lasat Dumnezeu pe fata pamantului (sau pe sub pamant) si incearca sa traiasca in armonie cu tot si toate.

   Si acum, regulile lepsei:

1. Sa multumesc celor ce s-au gandit la mine

        Multumesc Carmen! :) 

2. Sa scriu 11 lucruri despre mine

    

        1. imi place sa fiu mama

        2. incerc sa fiu o mama blanda

        3. interactiunea cu persoane straine este un factor major de stres

        4. imi plac si pisicile si cainii 

        5. imi place sa tricotez mai mult decat orice alt "craft" 

        6. imi place sa citesc in timp ce ascult muzica

        7. nu-mi place sa fiu singura intr-o incapere

        8. imi place cafeaua cu lapte si zahar

        9. cand am prea multe ganduri le notez ca sa le pot ordona

        10. am prea putin incredere in mine

        11. imi place mai mult marea decat muntele
   
3. Sa raspund la un set de 9 intrebari

    1. Melodia preferata?
           Tori Amos - Crucify
    2. Situatia romantica ideala?
            pe malul Mediteranei
    3. Combinatia de culori preferata?
            rosu/portocaliu cu o culoare de pamant (negru/maro/gri)
    4. Aroma preferata?
            cafea
    5. Telul imediat?
            sa ma fac bine :)
    6. Si unul mai de viitor?
            sa invat sa "let go"
    7. Pedeapsa cu moartea: da sau nu?
            nu
    8. Rolul blogerittului in viata personala?
            arhiva
    9. Daca ai fi un gand bun care ai fi mai exact?
            "sunt aici pentru tine"


4. Sa formulez si eu un set de 9 intrebari.
        1. Albastru sau portocaliu?
        2. Care este ultimul obiect pe care l-ai facut cu mainile tale?
        3. Unde locuiesc (sau locuiau) bunicii tai?
        4. In ce banca stateai la liceu?
        5. Ai dialoguri interioare?
        6. Ce mancare iti aminteste de copilarie?
        7. Ai citit vreo carte de mai multe ori? Care?
        8. In clipa asta ai oja pe unghii sau nu?
        9. Ai zambit astazi?

5. sa nominalizez 9 bloggerite si sa le anunt despre asta.
sa vedem daca imi ies 9
Aurelia
Ligia
Iulia
Ghinda
Adela
Irina
Casa din camp
Germina
Mihaela

    Am izbandit, tot ce mai am de facut e sa anunt fiecare doamna in parte. Unele dintre doamnele mele au raspuns deja la provocare asa ca n-o sa le mai cer sa mai raspunda din nou (adica n-o sa le mai anunt pe blogurile domniilor lor).

Obsesia zilei de azi (XXXI)

(Inca) O primavara

O primavara frumoasa, din suflet va doresc!