Un An Nou fericit!

Miercurea fara cuvinte (9)

MFC

Craciun Fericit!

Ce-am citit anul asta

Miercurea fara cuvinte (8): Structuri

MFC

Delta Neajlovului

    La 30 de km de Bucuresti, la Comana, gasesti un loc uimitor: delta Neajlovului. Are acelasi aer ca Delta Dunarii dar o suprafata mult mai mica.

    Are mlastina, trunchiuri cazute, stufaris, pasari, puncte de observatie ornitologica si multa liniste.

    Casuta dintre salcii mi-a tot atras privirea.

    Am gasit si un podium :)

    Noi am ajuns in cursul diminetii, 10-11, si ne-am tot plimbat pana spre 3 dupa amiaza, cu o pauza pentru masa de pranz la una din terasele frumos amenajate, de fapt la terasa de langa crama.

    Am gasit si un leagan agatat pe ramura unui copac solid, alaturi de niste bancute uitate pe malul apei.

    Pe malul deltei este amenajat un parc de aventuri cu trasee prin copaci si o tiroliana ce trece peste lac. Am admirat si un motodeltaplan care a survolat destul de mult padurea.

    Ana si-a facut un mic prieten. Era un pisoi curat si bine ingrijit, dornic de joaca si foarte bland, dar s-a razgandit dupa ce a stat o vreme cu burta in sus in bratele Anei si a zbughit-o sub o masina de indata ce a reusit sa se elibereze.

    Exista si o gradina de plante aromatice destul de spectaculoasa.

    Am gasit si niste rate mai putin sfioase pe care am reusit sa le si pozam.

    Dupa primele 10 minute in parc, Ana a hotarat ca vrea sa fie purtata, asa ca si-a petrecut restul zilei in bratele tatei.

----
9 noiembrie 2013

Miercurea fara cuvinte (7)

MFC

Octombrie in parcul Lumea Copiilor

    Am mai postat poze din parcul Lumea Copiilor. E un parc pe care l-am descoperit intamplator (cred ca una dintre matusile sotului meu locuieste pe-acolo) si la care ne tot intoarcem. Noi ii spunem "parcul cu topoganul cu intuneric" :).
    Cand am fost acolo prima data Ana era mica-minuscula si lui Oti ii era frica sa se urce pe scara si Alex era in paradis. Acum toti trei cer sa mergem la "topoganele cu intuneric" ori de cate ori au ocazia, doar ca nu prea mai sunt interesati de tobogane.

Mozaicul lunii noiembrie

Ce-am mai facut (10)

    Cand aveam aproape 5 ani, bunica m-a invatat sa tricotez. Tot de pe-atunci si tot de la ea, stiu si sa cos goblenuri sau modele in punct de cruce sau orice alte decoratiuni poti sa mai faci cu acul si ata. Si tot din iarna respectiva imi amintesc si ultima intalnire cu razboiul de tesut. In anii care au urmat bunica a devenit din ce in ce mai intepenita si n-a mai putut sa teasa. 

    Intorcandu-ma la tricotat, faptul ca am invatat aceasta indeletnicire in casa bunicilor intr-o perioada relativ calma a vietii, intr-o iarna cu zapada afara, foc prietenos in soba si o pisica incolacita in brate, a transformat tricotatul intr-o relaxare. Atunci cand tricotez ma simt in siguranta, calma si senina. Nu pot sa tricotez si sa fiu nervoasa in acelasi timp. Indiferent cat sunt de infuriata, dupa cateva ochiuri se asterne asupra mea calmul si acceptarea. 

    Acestea fiind spuse, e limpede de ce am tricotat cu spor in ultima perioada :). 

    Inainte de internarea in spital am facut, in doua zile, esarfa neagra dintr-un ghem de "ceva" pe care il aveam de atata timp ca nici nu-mi amintesc ce-a fost inainte (mai toate ghemele pe care le am prin casa sunt din lucruri trecute pe care le-am desfacut pentru a le transforma in altceva). Esarfa are un model foarte interesant cu ochiuri cazute, dar culoarea inchisa nu o ajuta sa iasa in evidenta in fotografii. Mie imi place mult si am tot purtat-o pana cand am terminat-o pe cea alba, care e acum in topul preferintelor.

    Esarfa alba am tricotat-o in spital. Ce poti face in timp ce astepti sa intri in operatie ca sa nu intri in panica? Urmaresti modelul nu foarte complicat si mereu in crestere al esarfei Gallatin.  Ce faci dupa ce ai iesit din operatie, ti-ai recapatat coerenta dar nu poti sa te ridici din pat? Urmaresti modelul nu foarte complicat si mereu in crestere al esarfei Gallatin. 

    Floarea rosie trebuia sa fie ceva mai mica, dar am uitat cum se face si am improvizat si, trebuie sa recunosc ca, imi place mai mult ce a iesit asa. 

    In zilele pe care le-am petrecut acasa, dupa ce am parasit spitalul mai sus mentionat, am brodat un sarafan de blug al Anei de care ea nu vroia sa se apropie. L-am facut mai "de fete". Ii place cum arata, dar tot nu vrea sa-l imbrace :)). Caciulita alba cu floricica rosie si nasture alb insa este in topul preferintelor.

    Am avut si rateuri, cum ar fi caciulita portocalie din fir Flavia pe care nu l-am pus in doua si, ca urmare, caciula nu si-a pastrat forma la spalat ci s-a scurtat si largit, asa ca am desfacut-o si am refacut-o cu firul in doua, dar inca n-am o poza cu noua caciula. Si caciula lui Alex a devenit mica dupa doua saptamani de purtat. Nu stiu de ce, nu e un fir nou ca sa pun micsorarea pe seama faptului ca "a intrat la apa" si imi vine greu sa cred ca lui Alex i-a crescut atat de mult capul intr-o luna. Poate asa se reaseaza lana respectiva. Inca n-am desfacut-o pentru ca nu stiu daca mai am cu ce sa o maresc.

    Toate caciulitele sunt lucrate de jos in sus, circular, fara cusaturi.

Miercurea fara cuvinte (6)

MFC
--
Sinaia, Cota 2000

Alt fel de triciclete

    Alex a insistat, in ciuda rezistentei noaste, - si bine a facut caci s-au distrat de minune - sa inchiriem si noi (macar) 2 triciclete in parcul Lumea Copiilor. 

    Ne-a fost teama ca nu se vor descurca, ca experienta se va transforma in ceva foarte solicitant pentru noi si se va lasa cu lacrimi. S-a dovedit ca s-au descurcat de minune si s-au simtit excelent.