Telefonul Copilului

    Ziarul Copiilor publica la inceputul lunii un articol: "Ce spun copiii când formează 116 111" (aici). Toate apelurile prezentate in articol se refera la forme de abuz (fizic sau psihic) asupra copiilor. Asa am ajuns la www.telefonulcopilului.ro. Pe site-ul lor am ca aflat asociatia a fost infiintata in 2006 si ca de la 1 octombrie 2008 a implementat numarul unic european de asistenta pentru copii, 116111. Romania a devenit astfel a treia tara din UE care a implementat acest serviciu.
    Serviciile oferite sunt
* Informare cu privire la promovarea si respectarea drepturilor copiilor
* Consiliere cu privire la promovarea si respectarea drepturilor copiilor
* Indrumare catre institutiile in masura sa acorde asistenta necesara
* Urmarirea modului de solutionare a cazurilor
* Monitorizarea respectarii drepturilor copilului in urma cazurilor inregistrate si informarea institutiilor abilitate cu privire la problemele intampinate de copii
    Printre multe informatii prezentate pe site am sa reproduc aici cateva din raportul lunar pentru luna aprilie

    Cele mai multe abuzuri asupra copiilor se petrec in familie, pentru ca acolo se defineste pentru copil normalitatea, pentru ca acolo se formeaza si perpetueaza modelele si pentru ca pana isi da seama copilul ca ceea ce i se intampla nu este bine va fi, de cele mai multe ori, prea tarziu. Daca un strain abuzeaza un copil, copilul se va apara instinctiv si va incerca, in viitor, sa se fereasca de persoana respectiva. Fata de parinte, in schimb, copilul este lipsit de aparare.
    As mai sublinia pentru graficul de mai sus ca abuzurile mama-copil sunt mai multe decat cele pe relatia tata-copil pentru ca, in Romania, familiile monoparentale cu parinte mama sunt mult mai multe decat cele cu parinte tata.

    Mi s-a parut interesant ca majoritatea apelurilor catre Telefonul Copilului au fost initiate de catre adulti.

---------------
Informatiile despre Telefonul Copilului si toate graficele prezentate sunt preluate de pe site-ul www.telefonulcopilului.ro.

India - Romania - 2010

    Am citit (prin aprilie) un articol aici care mi-a adus pe fata un zambet trist. "India are mai multe telefoane mobile decat toalete" este rezumatul pe scurt al articolului mentionat.
Sa imi explic zambetul trist:
- dintre toti cersetorii pe care ii vad dimineata in drum spre serviciu cel putin unul are telefon mobil.
- daca ma urc in intr-un autobuz/troleibuz/tramvai/metrou ceva mai aglomerat sigur cineva va asculta muzica la telefonul mobil, isi va seta soneria de la telefonul mobil sau se va juca cine stie ce joculet pe telefonul mobil cu sonorul dat la maxim (nu punctez aici faptul ca respectivele persoane ne deranjeaza pe toti ci ca respectivele persoane au telefon mobil)
- mama (58 ani) are doua telefoane mobile si a avut de-a lungul timpului mai multe numere de telefon mobil in asa fel incat nu am reusit inca sa ii retin numarul de telefon, ba chiar telefonul ei mobil a avut camera foto inainte ca al meu sa aiba asa ceva
- eu nu sting seara lumina la culcare pana nu pozitionez telefonul mobil pe comoda de langa pat
- Alex (6 ani) abia asteapta sa implineasca 12 ani (spera el, sper si eu) ca sa primeasca un telefon mobil
Ca sa nu ma mai lungesc mult: toata lumea para sa aiba telefon mobil.
    Pe de alta parte nu suntem asa de departe de zilele in care, pentru ca romanul sa-si sape o hazna si sa o stropeasca cu var, trebuia sa fie impins de la spate de politie (da, stiu ca nu se numea inca politie, dar s-a inteles ideea), mai precis ne desparte o generatie. Iar daca iti permiti sa treci in dupa amiezile de vara pe langa ce-a ramas din autogara Militari (ca sa dau doar un exemplu) e bine sa nu fi mancat nimic cel putin in ultima ora caci mirosul te doboara.
    Asa ca inca mai intreb (poate isi face mila cineva si ma lumineaza): de ce telefoane mobile? De ce nu apa, sapun, servetele, hartie igienica?

(inca mai sper ca media nivelului de trai in Romania este mai ridicata decat in India)

Obsesia zilei de azi (VII)

    Filozofica (sic) de azi: cum se face ca spunem ceva si se intelege altceva?
Do you ever wonder what happens to the words that we send
Do they bend, do they break from the flight that they take
And come back together again with a whole new meaning
In a brand new sense, completely unrelated to the one I sent

Cees Nooteboom: Urmatoarea poveste

    "Tu nu mergi asemenea acelei femei sortite nemuririi - un personaj de poem -, ci ca o femeie pentru care oricine renunta imediat la orice altceva."

Pastele la Sambata de Sus

Atentie: Post cu multe poze.

    Iata, cu o zi inainte de Inaltare, reusesc sa-mi fac si eu timp sa povestesc vreo doua vorbe despre cum am petrecut Pastele anul acesta.
    Pentru Paste acasa am pregatit doar oua pe care le-am vopsit toti trei intr-un efort colectiv :). Am mai avut un cos cu bunatati primit pentru copii si drob si cozonac de la o matusa draga.

    Am plecat din Bucuresti vineri (2 aprilie) pe soare.
    Ne-am infrumusetat pe drum cu o morisca.

    Am ajuns la Sambata de Sus in cursul dupa amiezii si am poposit la Floarea Reginei sa ne ospatam cu niste pastravi.

    Spre seara eram toti 3 cam asa:

    Sambata ne-am imprietenit cu niste cai si am luptat cu un zmeu pana ne-a fugarit ninsoarea in camera.

    Seara am fost la Inviere dupa ce ne-am intolit bine cu toate hainele din dotare.

    Dimineata ceata imbracase totul.

    La poarta Manastirii Brancoveanu ne-a intampinat un caine suspicios

    In manastire era liniste si se facea curat cu zambetul pe buze, lucru care m-a impresionat.

    La plecare am zarit si o veverita fasneata.

    Iar spre pranz toata ceata se imprastiase.

6 ani

    In ultimele saptamani, pana ieri, daca il intrebam pe Alex cati ani are raspundea frumos:
- 5 ani jumate
- Pai si cat mai e pana faci 6 ani?
- 4 (5,3,2, dupa caz) zile
- Si un an are 8 zile?
- Nuuuuu. Glumesti?
    Orice efort din partea noastra de a-l face sa inteleaga ca are 5 ani si 7, 8, 9, 10, respectiv 11 luni, sau ca are 6 ani fara cateva zile au fost inutile si s-au lovit de invariabilul "5 ani jumate".
Azi dimineata:
- Cati ani ai Alex pana la urma?
- 6 ani. :)

    A mai trecut un an de cand ii sunt alaturi si incerc sa-l ocrotesc si sa-l indrum. A mai trecut un an de cand imi este alaturi si ma imbogateste cu fiecare zi.
    Ii doresc multe zile frumoase, iar noua cat mai multa intelepciune ca sa putem sa-l ajutam cand are nevoie, sa stam deoparte cand trebuie si sa-l sustinem intotdeauna.
    La multi ani, Petru Alexandru!