De dimineata am plecat incarcata spre serviciu: rucsac prea greu (pentru obisnuintele mele), sacosa cu echipament (pentru sala la care nu am chef sa ma duc), zapada afara, maraiala in creier. Oprire la ghereta cu bilete/abonamente RATB unde incerc sa scot bani si cartela fara a imi imprastia toate posesiunile printre picioarele trecatorilor (reusesc). Cu concetrare maxima raspund la intrebarile abia soptite ale vanzatoarei. Incerc (fara succes) sa bag cartela de plastic in aparatele care citesc cartele de hartie. Ma mut mai la dreapta la aparatul adecvat (nu inainte sa incerc sa inteleg de ce cartela e mai lata decat fanta cititorului). Vine trenul, ma urc, scot cartea. Se lasa linistea. Binecuvantata senzatie cand ai impresia ca in jurul tau realitatea a fost pusa pe "Mute" si din piese ca de lego se construieste o alta lume. Uite in dreapta un halat de medic, in stanga o bunica autoritara, un pic mai in spate un grup galagios de oameni - inca nu stii nimic despre cine sunt ei, miroase puternic a cafea (ca aceea pe care tu nu ai reusit sa o bei inainte de a pleca de acasa) in spate rasare o o vie, niste viermi de matase, un soare turc-grecesc. In fata literele se aseaza in cuvinte si cuvintele se aseaza in fraze si zboara ca fluturii. :)
Imi plac in mod deosebit cartile care spun lucruri extraordinare ca si cum te-ar informa despre starea vremii. Asa m-a fascinat Salman Rushdie anul trecut. Era ca si cum te-ar chema la masa si ar sporovai despre cat mai costa uleiul, faina, laptele, carnea, castravetii in timp ce-ti intinde bucatele pe masa "uite si niste branza de burduf -ce s-a mai scumpit dom'le, extraordinar-, si niste mamaliguta -rotunda si galbena ca soarele-, si ia si niste ceapa - am cumparat-o de pe marginea drumului, chiar langa Buzau, niste hoti, nu mai e lumea ce era pe vremea mea-, si uite si niste licoare din asta care te face invizibil, nu mare lucru.Iar de mai ramane loc aduc si niste ambrozie, calitatea I. Pofta buna. Doamne-ajuta!"
Acum citesc Middlesex (Jeffrey Eugenides) si am aceeasi senzatie. De lucru greu, povestit intr-un mod accesibil, neconformist, pe care, daca reusesti sa iti lasi parerile anterioare putin deoparte, ai putea sa-l intelegi.
Desigur, am citit primele 20-30 de pagini. Cum s-ar spune: nici n-am inceput bine. Dar sunt convinsa ca il voi citi cu placere.
Ne mai auzim.
luni, februarie 16, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si eu am citit Middlesex. La inceptu mi s-a parut greu, are un stil aparte...dar pana la urma mi-a placut.
RăspundețiȘtergereneatza si scuze de deranj, am ajuns din intamplare pe blogul tau, mi-am aruncat un ochi si zic interesant, poate vrei sa arunci si tu un ochi in ograda blogului meu... toate bune
RăspundețiȘtergere@mace: bine ai venit, nu-i nici un deranj
RăspundețiȘtergere