Ma mistuie din cand in cand melancolii furtunoase. Stiu ca alaturarea pare fortata dar vin din senin si ma lovesc fara veste. Precum furtunile vara. Si matura tot pe unde trec. Nu mai ramane nimic. Cateodata nu mai rasare nici soarele.
Din ele ma scot gesturi mici si oarecum banale: o raza de soare ce pica mai piezis decat restul, un parfum ce staruie in aer, un cuvant ratacit.
Mai astept.
miercuri, noiembrie 26, 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)