Cartile - cealalta realitate

     Mi-e dor sa scriu.
     Citesc, citesc, citesc. Haotic si fara nici un scop, excluzandu-l, desigur, pe acela de a evada din realitate.
     Am luat la intamplare Galaad (din colectia Cotidianul) - Marilynne Robinson- de pe marginea patului si primele 100 de pagini mi s-au parut greoaie ca si cum nu ar reusi sa-si gaseasca ritmul sau forma. Si apoi m-a lovit. E plina de blandete si de iubire de oameni. Scrisoarea unui preot catre fiul sau.
     Si m-a facut sa ma gandesc la copilaria mea si la nevoia mea de a avea un tata si la greselile pe care le-am facut de-a lungul vieti si de cele pe care inca le mai fac.
     Mi-e dor sa ma inteleaga cineva. Sau sa ma priveasca cu bunatate. Se tot vorbea in jurul meu de bunatatea lui Dumnezeu. N-am inteles-o si poate nici nu trebuie inteleasa. Ce e de inteles? Ti se spune Domnul Dumnezeu ne iubeste pe toti. Dar sa simti asta trebuie sa fie o mare binecuvantare. Sa simti ca esti vegheat. Ca nu esti ferit de rele sub un glob de sticla, dar ca cineva se gandeste la tine cu drag si crede in tine si in potentialul tau. Poate asa ar trebui sa ne iubim si noi copiii si sa-i lasam liberi in acelasi timp. Si sa credem in ei.
     As mai spune multe despre cartea asta dar voi incerca sa imi rezum gandurile dupa ce o voi termina. Trebuia sa fie o carte usoara intre carti mai serioase, dupa Ultimul suspin al maurului al lui Rushdie simteam nevoie de alt ritm si de alta poveste. Am primit alt ritm insa nu ma asteptam sa fie o carte care sa-mi ramana in suflet....