martie

e martie si am flori pe birou.
Ar trebui sa stau departe. Inca mai pluteste in jurul meu mirosul acela care ma face sa ma simt "acasa", "safe". Inca mai simt fata lui lipita de parul meu, soarele mangaindu-mi genunchiul.
Imi miros palmele... Da, port parfumul lui in palme si imi creaza goluri in minte si in stomac. Si fluturi...
Ma uit confuza in jurul meu si ma intreb ce caut aici. Ce vor cu totii de la mine? Eu vreau sa stau acolo si sa-i simt bratul odihnindu-se pe umarul meu. (hm, cand ma ascult cu coltul de minte care e responsabil cu varsta mea, primesc raspunsuri de genul "hei, ai trecut de varsta exploziei hormonale. Ai 30, get over it!)
Nu asa ar trebui sa se intample. As pleca... si apoi imi amintesc manutele si ochii. Ce de-a putere in ochii aceia mici. Si cata putere in pumnii aceia mici. Cu un deget ma poate opri. Cu o privire ma intoarce din drum. Un prichindel. "Vreau sa te pup si pe ochi" Si ma rog din nou pentru putere. Sa mai rezist o saptamana, si inca una dupa asta, si apoi inca una.....
Am flori pe birou si nu inteleg de ce nu pot sa ma bucur de ele......
As fi vrut sa stau acasa si sa fac curat, sa spal geamuri si sa las mintea sa gandeasca ce vrea ea.....