trenul

Mi-e dor sa merg cu trenul. Sa trec in graba printre ploi, campuri, paduri, sate, orase lasand in urma oameni si gradini, sosele si bariere. Sa citesc leganata de roti de fier, inganata de fluieratul in rastimpuri al locomotivei. Sa las gandul sa imagineze istorii si crize in vietile celor ce-i zaresc pe geam, sa zambesc unui copil intr-o gara in care n-am coborat niciodata. Sa beau cafea calduta dintr-un termos purtat cu grija. Sa ascult conversatii intamplatoare si sa-mi zambesc complice

I'm a London Girl :)

You Belong in London

A little old fashioned, and a little modern. A little traditional, and a little bit punk rock. A unique soul like you needs a city that offers everything. No wonder you and London will get along so well.

What City Do You Belong In?

Pentru cine nu stie de ce zambesc London Girls

martie

e martie si am flori pe birou.
Ar trebui sa stau departe. Inca mai pluteste in jurul meu mirosul acela care ma face sa ma simt "acasa", "safe". Inca mai simt fata lui lipita de parul meu, soarele mangaindu-mi genunchiul.
Imi miros palmele... Da, port parfumul lui in palme si imi creaza goluri in minte si in stomac. Si fluturi...
Ma uit confuza in jurul meu si ma intreb ce caut aici. Ce vor cu totii de la mine? Eu vreau sa stau acolo si sa-i simt bratul odihnindu-se pe umarul meu. (hm, cand ma ascult cu coltul de minte care e responsabil cu varsta mea, primesc raspunsuri de genul "hei, ai trecut de varsta exploziei hormonale. Ai 30, get over it!)
Nu asa ar trebui sa se intample. As pleca... si apoi imi amintesc manutele si ochii. Ce de-a putere in ochii aceia mici. Si cata putere in pumnii aceia mici. Cu un deget ma poate opri. Cu o privire ma intoarce din drum. Un prichindel. "Vreau sa te pup si pe ochi" Si ma rog din nou pentru putere. Sa mai rezist o saptamana, si inca una dupa asta, si apoi inca una.....
Am flori pe birou si nu inteleg de ce nu pot sa ma bucur de ele......
As fi vrut sa stau acasa si sa fac curat, sa spal geamuri si sa las mintea sa gandeasca ce vrea ea.....