la ceas de seara

copilul s-a culcat dupa amiaza si eu mi-am petrecut vremea citind pe net diverse bloguri: programare, management, personale
     M-am trezit la un moment ca e intuneric si liniste in casa asa cum imi doream de muuuult si mi-a aparut in gand un dragon, un pui de dragon. Un pui de dragon curajos care ma imbia sa-i sar in spinare si sa zburam catre stele unde fagaduia sa-mi spuna povesti nescrise. Sa-mi lamureasca fiecare scanteie si sa-mi arate ca nu sunt reci si distante stelele ci calde si primitoare. Pe una dintre ele, imi promitea, o sa gasesc un colt de pajiste unde as putea sa scriu o poveste cu stropi de roua si unde as putea sa te mangai cu un pui de vant. Si, mai spunea dragonul meu entuziast, am putea alerga si rade si simti iarba moale sub picioare si am manca ciuperci rumenite la foc. "Ce foc?" am intrebat neincrezatoare. "Foc de dragon, cine ma crezi?" si rase nepasator la griji si ganduri.
     Mi-am petrecut piciorul - incaltat intr-un condur cum n-am vazut niciodata si am visat intotdeauna, albastru precum marile greciei in rasarit de soare - peste spinarea dragonului. Am prins in palme un corn de pe spinarea lui si m-am tinut bine. Vazandu-ma sovaitoare si usor speriata de cutezanta mea mi-a facut prietenos cu ochiul si mi-a promis ca va zbura lin si iute.
     Boc-boc. O lumina se aprinde si pasi omenesti se aud in preajma. Vecinul cere cheia de la subsol. Tavanul apartamentului lui plange.
     Dar dragonul a fugit. Era doar un pui de dragon. Ma uit spre piciorul meu stang ce se odihneste pe pat. Are pe el o umbra albastra. Zambesc.
     Din camera alaturata se aude un glas iubit de copil chemandu-si mama. In scurt timp o mogaldeata cu ochii pe jumatate inchisi se catara peste mine si se incolaceste sub plapuma in jurul bratului meu ce-l invaluie ocrotitor. "Te iubesc, mami" - zambeste jucaus un chip ciufulit si timpul o ia din nou din loc.
Sa mai vii dragonule.....