conduri si cristale

    - Vreau sa te vad, batu ea din piciorul invelit in catifeaua albastra a condurului. Buzele tale trebuie sa depuna o atingere placuta in mijlocul fruntii mele in asa fel incat toate ridurile adunate peste zi sa fie intinse printr-o atingere catifelata si electrizanta totodata
    Din ochi incepura sa-i curga lacrimi care pe masura ce se prelingeau pe obrajii ei trandafirii si placuti la atingerea buzelor se transformau in cristale curate si stralucitoare. Insa, pentru ca nu era nimeni acolo sa-i mangaie parul, cristalele se rostogoleau haotic pana cadeau la picioarele ei si se spargeau in mii de farame, stropindu-i cu stropi de lumina condurii catifelati si albastii.
    -Oceanul de lacrimi al lui Alice, se gandi ea, dar oare unde este iepurele alb cu ochi rosii si manusi din piele de caprita? El ar stii ce sa faca cu ele
    - Hm, de nu mi-as fi uitat bagheta acasa... acum as putea... as putea? da, as putea sa zbor pana langa iubitul meu si, nevazuta si nestiuta de nimeni, sa-i invalui umerii cu o invelitoare vrajita care sa-l intareasca
    - Oare? Sa incerc? am vazut un carabus, trecea grabit printre firele de iarba, as putea sa-l rog sa alerge de indata... sau un porumbel... dintre cei care ma intampina in fiecare dimineata in bucatarie. Poate cel care ma cearta cand ma trezesc tarziu. El s-ar descurca sa insele paznicii si sa ajunga pana la iubitul meu. El isi munceste fruntea cu ganduri marete dar n-ar putea trece cu vederea un porumbel ce-l ciuguleste de ureche. Iar porumbelul meu, indraznet cum e, ar stii sa-i spuna ca nu-i drept sa lasi printesa sa se ofileasca si cristalele sa se iroseasca pe niste conduri de catifea. Iubitul meu ar zambi atunci si ar zori lucrarile in asa incat sa ajunga sa-mi dea o raza de lumina din privirea lui stralucitoare si ar prinde forte proaspete la gandul ca domnita ce-i locuieste inima il asteapta cu arome si gingasii noi

movie marathon

Cum copchilul a plecat sambata la mamaie mi-am facut de cap.... Sambata dupa masa am frecat toata casa si am facut-o luna ... dupa care m-a sunat Gabi sa mergem la Asterix la jocurile olimpice. Asa a inceput...
Am vazut:

1. Bee Movie
2. Beowulf
3. Alvin and the Chipmunks
4. Enchanted
5. Evan Almighty
6. The Bucket List
7. Atonement

si cred ca a mai fost ceva da' nu-mi amintesc acuma (daca neuronii mei invie voi reveni cu o corectie) . Dar ceea ce m-a frapat a fost faptul ca m-am uitat la 4 comedii si nici una nu mi-a declansat mai mult de un zambet. La Alvin m-am uitat cu duiosie. Evan Almighty mi s-a parut fortat raaau de tot, daca as fi avut telecomanda as fi apasat FFW. Enchanted m-a plictisit si ingretosat totodata (gandaci si sobolani????? doar eu sunt revoltata? ca sa nu spun ca domnita mi-a parut de o prostie vecina cu vreo boala). The bucket list a fost ok dar era sa adorm.Beowulf mi s-a parut horor drept pentru care l-am oprit dupa primele 3 sferturi.Bee Movie mi s-a parut suspect. Adica doua lumi (a oamenilor si a albinelor) nu au nici macar un intelept care sa-i spuna pustiului ce se ia in piept cu toti ca a avea butoaie de miere nu este scopul vietii lor????? Asterix ...... m-a lasat rece. Atonement a fost singurul care mi-a atras atentia dar nu l-am vazut pana la sfarsit asa ca nu ma pronunt...

Intrebarea care ma tot bantuie este: nu mai stiu sa rad?

la ceas de seara

copilul s-a culcat dupa amiaza si eu mi-am petrecut vremea citind pe net diverse bloguri: programare, management, personale
     M-am trezit la un moment ca e intuneric si liniste in casa asa cum imi doream de muuuult si mi-a aparut in gand un dragon, un pui de dragon. Un pui de dragon curajos care ma imbia sa-i sar in spinare si sa zburam catre stele unde fagaduia sa-mi spuna povesti nescrise. Sa-mi lamureasca fiecare scanteie si sa-mi arate ca nu sunt reci si distante stelele ci calde si primitoare. Pe una dintre ele, imi promitea, o sa gasesc un colt de pajiste unde as putea sa scriu o poveste cu stropi de roua si unde as putea sa te mangai cu un pui de vant. Si, mai spunea dragonul meu entuziast, am putea alerga si rade si simti iarba moale sub picioare si am manca ciuperci rumenite la foc. "Ce foc?" am intrebat neincrezatoare. "Foc de dragon, cine ma crezi?" si rase nepasator la griji si ganduri.
     Mi-am petrecut piciorul - incaltat intr-un condur cum n-am vazut niciodata si am visat intotdeauna, albastru precum marile greciei in rasarit de soare - peste spinarea dragonului. Am prins in palme un corn de pe spinarea lui si m-am tinut bine. Vazandu-ma sovaitoare si usor speriata de cutezanta mea mi-a facut prietenos cu ochiul si mi-a promis ca va zbura lin si iute.
     Boc-boc. O lumina se aprinde si pasi omenesti se aud in preajma. Vecinul cere cheia de la subsol. Tavanul apartamentului lui plange.
     Dar dragonul a fugit. Era doar un pui de dragon. Ma uit spre piciorul meu stang ce se odihneste pe pat. Are pe el o umbra albastra. Zambesc.
     Din camera alaturata se aude un glas iubit de copil chemandu-si mama. In scurt timp o mogaldeata cu ochii pe jumatate inchisi se catara peste mine si se incolaceste sub plapuma in jurul bratului meu ce-l invaluie ocrotitor. "Te iubesc, mami" - zambeste jucaus un chip ciufulit si timpul o ia din nou din loc.
Sa mai vii dragonule.....