"one man, one woman"

"There are various objections to expanding the conventional, up-tight, as-God-intended "one man, one woman" notion of marriage but by far the least plainly bigoted ones I am aware of are the bureaucratic ones." - de aici

as-God-intended "one man, one woman"

trecand peste aroganta colosala de a crede ca stim ce a avut de gand Dumnezeu (de altfel de fiecare data cand aud sintagma "one man, one woman" imi vin in minte diverse exemple de poligamism binecuvantate de Dumnezeu), mi-e greu sa cred ca lucrurile stau chiar asa de simplu.

Melancoliile de serviciu

Ma mistuie din cand in cand melancolii furtunoase. Stiu ca alaturarea pare fortata dar vin din senin si ma lovesc fara veste. Precum furtunile vara. Si matura tot pe unde trec. Nu mai ramane nimic. Cateodata nu mai rasare nici soarele.
Din ele ma scot gesturi mici si oarecum banale: o raza de soare ce pica mai piezis decat restul, un parfum ce staruie in aer, un cuvant ratacit.
Mai astept.

Calea minimei rezistente

    Acum ceva vreme am citit la Eduard urmatoarele vorbe:

"pe scurt, premiza comportamentului rational este ca pus in fata unei alegeri, fiecare individ va alege calea care A) ii maximizeaza castigul/il duce mai aproape de realizarea propriului interes si B) necesita efort/resurse minime."

    Citind formularea lui Eduard mi-am amintit de seria Dune si de obsesia pentru evitarea caii minimei rezistente a Bene Gesserit-elor. La momentul respectiv nu am reusit sa pricep de ce era calea aia a minimei rezistente o asa chestie de naspa, pana la urma obtineai ce vroiai cu un minim de efort; ideal.
    Abia acum m-am luminat (my bad) ca nu asta era calea minimei rezistente ci cea in care iti modificai obiectivele pana reuseai sa le obtii cu un minim de efort, ceea ce pica, mai degraba, in categoria cu "strugurii sunt acrii".
    Pana la urma orice progres se datoreaza obiectivelor si idealurilor.
[final brusc]

Start point

Si am ajuns in zilele noastre :)
Voi incerca in perioada urmatoare sa fac putina ordine (adaugat tag-uri, asezat in pagina, scris descriere, bla-bla-bla)
Pana una alta le-am adus pe toate asa cum au fost ele scrise de-a lungul timpului pe 360.

Cartile - cealalta realitate

     Mi-e dor sa scriu.
     Citesc, citesc, citesc. Haotic si fara nici un scop, excluzandu-l, desigur, pe acela de a evada din realitate.
     Am luat la intamplare Galaad (din colectia Cotidianul) - Marilynne Robinson- de pe marginea patului si primele 100 de pagini mi s-au parut greoaie ca si cum nu ar reusi sa-si gaseasca ritmul sau forma. Si apoi m-a lovit. E plina de blandete si de iubire de oameni. Scrisoarea unui preot catre fiul sau.
     Si m-a facut sa ma gandesc la copilaria mea si la nevoia mea de a avea un tata si la greselile pe care le-am facut de-a lungul vieti si de cele pe care inca le mai fac.
     Mi-e dor sa ma inteleaga cineva. Sau sa ma priveasca cu bunatate. Se tot vorbea in jurul meu de bunatatea lui Dumnezeu. N-am inteles-o si poate nici nu trebuie inteleasa. Ce e de inteles? Ti se spune Domnul Dumnezeu ne iubeste pe toti. Dar sa simti asta trebuie sa fie o mare binecuvantare. Sa simti ca esti vegheat. Ca nu esti ferit de rele sub un glob de sticla, dar ca cineva se gandeste la tine cu drag si crede in tine si in potentialul tau. Poate asa ar trebui sa ne iubim si noi copiii si sa-i lasam liberi in acelasi timp. Si sa credem in ei.
     As mai spune multe despre cartea asta dar voi incerca sa imi rezum gandurile dupa ce o voi termina. Trebuia sa fie o carte usoara intre carti mai serioase, dupa Ultimul suspin al maurului al lui Rushdie simteam nevoie de alt ritm si de alta poveste. Am primit alt ritm insa nu ma asteptam sa fie o carte care sa-mi ramana in suflet....

Fetita si tigara

Absurd.
     Pe scurt o tigara salveaza viata unui presupus criminal (printr-o capacitate uimitoare a acestuia de a manipula) si pune capat vietii unui consilier municipal. Nu asa cum ne asteptam, prin cine stie ce boala provocata de fumat ci brutal si absurd prin decapitare.
     Interesant este ca declansatoarea dramei celui din urma, Amandina, nu mai este amintita. Pot doar sa-mi imaginez gradul de vinovatie cu care urmeaza sa traiasca, cu constiinta faptului ca a pus capat unei vieti fara un motiv (aparent) serios. Mi-am amintit, dupa ce am sfarsit de citit cartea asta, de Ora zero a lui Ray Bradbury: cat de straniu este felul in care copii ii urasc si in acelasi timp ii iubesc pe parinti-acolo, pe adulti-aici.
     Absurd pentru ca prezinta o lume in care copii sunt incarcati cu decizii care nu le sunt firesti si pentru care nu au masura. Ca niste larve scoase prea devreme din cocon. Mutilati. Plictisiti prea repede. Pusi prea direct in fata unor lucruri catre care ar trebui sa parcurgi drumul. Neinitiati dar pusi in fata misterului vietii de niste adulti care au uitat sau n-au stiu niciodata ce inseamna misterul vietii.
     In mod ciudat, poate, nu am empatizat cu victima sistemului ci cu monstrii sistemului, cu acei copii lipsiti de valori - ce sa-i faci, mama pana la sfarsit... :)
     Merita citita si se citeste repede.

azi, in metrou

La saisprezece ani inca mai ai impresia ca poti scapa de tatal tau. Nu-i auzi vocea vorbind prin gura ta, nu-ti vezi gesturile incepand deja sa le oglindeasca pe ale lui, nu-l vezi in felul in care te misti, in care te semnezi. Nu-i auzi soaptele in sange.

Salman Rushdie, Orient, Occident,ed Polirom

trenul

Mi-e dor sa merg cu trenul. Sa trec in graba printre ploi, campuri, paduri, sate, orase lasand in urma oameni si gradini, sosele si bariere. Sa citesc leganata de roti de fier, inganata de fluieratul in rastimpuri al locomotivei. Sa las gandul sa imagineze istorii si crize in vietile celor ce-i zaresc pe geam, sa zambesc unui copil intr-o gara in care n-am coborat niciodata. Sa beau cafea calduta dintr-un termos purtat cu grija. Sa ascult conversatii intamplatoare si sa-mi zambesc complice

I'm a London Girl :)

You Belong in London

A little old fashioned, and a little modern. A little traditional, and a little bit punk rock. A unique soul like you needs a city that offers everything. No wonder you and London will get along so well.

What City Do You Belong In?

Pentru cine nu stie de ce zambesc London Girls

martie

e martie si am flori pe birou.
Ar trebui sa stau departe. Inca mai pluteste in jurul meu mirosul acela care ma face sa ma simt "acasa", "safe". Inca mai simt fata lui lipita de parul meu, soarele mangaindu-mi genunchiul.
Imi miros palmele... Da, port parfumul lui in palme si imi creaza goluri in minte si in stomac. Si fluturi...
Ma uit confuza in jurul meu si ma intreb ce caut aici. Ce vor cu totii de la mine? Eu vreau sa stau acolo si sa-i simt bratul odihnindu-se pe umarul meu. (hm, cand ma ascult cu coltul de minte care e responsabil cu varsta mea, primesc raspunsuri de genul "hei, ai trecut de varsta exploziei hormonale. Ai 30, get over it!)
Nu asa ar trebui sa se intample. As pleca... si apoi imi amintesc manutele si ochii. Ce de-a putere in ochii aceia mici. Si cata putere in pumnii aceia mici. Cu un deget ma poate opri. Cu o privire ma intoarce din drum. Un prichindel. "Vreau sa te pup si pe ochi" Si ma rog din nou pentru putere. Sa mai rezist o saptamana, si inca una dupa asta, si apoi inca una.....
Am flori pe birou si nu inteleg de ce nu pot sa ma bucur de ele......
As fi vrut sa stau acasa si sa fac curat, sa spal geamuri si sa las mintea sa gandeasca ce vrea ea.....

conduri si cristale

    - Vreau sa te vad, batu ea din piciorul invelit in catifeaua albastra a condurului. Buzele tale trebuie sa depuna o atingere placuta in mijlocul fruntii mele in asa fel incat toate ridurile adunate peste zi sa fie intinse printr-o atingere catifelata si electrizanta totodata
    Din ochi incepura sa-i curga lacrimi care pe masura ce se prelingeau pe obrajii ei trandafirii si placuti la atingerea buzelor se transformau in cristale curate si stralucitoare. Insa, pentru ca nu era nimeni acolo sa-i mangaie parul, cristalele se rostogoleau haotic pana cadeau la picioarele ei si se spargeau in mii de farame, stropindu-i cu stropi de lumina condurii catifelati si albastii.
    -Oceanul de lacrimi al lui Alice, se gandi ea, dar oare unde este iepurele alb cu ochi rosii si manusi din piele de caprita? El ar stii ce sa faca cu ele
    - Hm, de nu mi-as fi uitat bagheta acasa... acum as putea... as putea? da, as putea sa zbor pana langa iubitul meu si, nevazuta si nestiuta de nimeni, sa-i invalui umerii cu o invelitoare vrajita care sa-l intareasca
    - Oare? Sa incerc? am vazut un carabus, trecea grabit printre firele de iarba, as putea sa-l rog sa alerge de indata... sau un porumbel... dintre cei care ma intampina in fiecare dimineata in bucatarie. Poate cel care ma cearta cand ma trezesc tarziu. El s-ar descurca sa insele paznicii si sa ajunga pana la iubitul meu. El isi munceste fruntea cu ganduri marete dar n-ar putea trece cu vederea un porumbel ce-l ciuguleste de ureche. Iar porumbelul meu, indraznet cum e, ar stii sa-i spuna ca nu-i drept sa lasi printesa sa se ofileasca si cristalele sa se iroseasca pe niste conduri de catifea. Iubitul meu ar zambi atunci si ar zori lucrarile in asa incat sa ajunga sa-mi dea o raza de lumina din privirea lui stralucitoare si ar prinde forte proaspete la gandul ca domnita ce-i locuieste inima il asteapta cu arome si gingasii noi

movie marathon

Cum copchilul a plecat sambata la mamaie mi-am facut de cap.... Sambata dupa masa am frecat toata casa si am facut-o luna ... dupa care m-a sunat Gabi sa mergem la Asterix la jocurile olimpice. Asa a inceput...
Am vazut:

1. Bee Movie
2. Beowulf
3. Alvin and the Chipmunks
4. Enchanted
5. Evan Almighty
6. The Bucket List
7. Atonement

si cred ca a mai fost ceva da' nu-mi amintesc acuma (daca neuronii mei invie voi reveni cu o corectie) . Dar ceea ce m-a frapat a fost faptul ca m-am uitat la 4 comedii si nici una nu mi-a declansat mai mult de un zambet. La Alvin m-am uitat cu duiosie. Evan Almighty mi s-a parut fortat raaau de tot, daca as fi avut telecomanda as fi apasat FFW. Enchanted m-a plictisit si ingretosat totodata (gandaci si sobolani????? doar eu sunt revoltata? ca sa nu spun ca domnita mi-a parut de o prostie vecina cu vreo boala). The bucket list a fost ok dar era sa adorm.Beowulf mi s-a parut horor drept pentru care l-am oprit dupa primele 3 sferturi.Bee Movie mi s-a parut suspect. Adica doua lumi (a oamenilor si a albinelor) nu au nici macar un intelept care sa-i spuna pustiului ce se ia in piept cu toti ca a avea butoaie de miere nu este scopul vietii lor????? Asterix ...... m-a lasat rece. Atonement a fost singurul care mi-a atras atentia dar nu l-am vazut pana la sfarsit asa ca nu ma pronunt...

Intrebarea care ma tot bantuie este: nu mai stiu sa rad?

la ceas de seara

copilul s-a culcat dupa amiaza si eu mi-am petrecut vremea citind pe net diverse bloguri: programare, management, personale
     M-am trezit la un moment ca e intuneric si liniste in casa asa cum imi doream de muuuult si mi-a aparut in gand un dragon, un pui de dragon. Un pui de dragon curajos care ma imbia sa-i sar in spinare si sa zburam catre stele unde fagaduia sa-mi spuna povesti nescrise. Sa-mi lamureasca fiecare scanteie si sa-mi arate ca nu sunt reci si distante stelele ci calde si primitoare. Pe una dintre ele, imi promitea, o sa gasesc un colt de pajiste unde as putea sa scriu o poveste cu stropi de roua si unde as putea sa te mangai cu un pui de vant. Si, mai spunea dragonul meu entuziast, am putea alerga si rade si simti iarba moale sub picioare si am manca ciuperci rumenite la foc. "Ce foc?" am intrebat neincrezatoare. "Foc de dragon, cine ma crezi?" si rase nepasator la griji si ganduri.
     Mi-am petrecut piciorul - incaltat intr-un condur cum n-am vazut niciodata si am visat intotdeauna, albastru precum marile greciei in rasarit de soare - peste spinarea dragonului. Am prins in palme un corn de pe spinarea lui si m-am tinut bine. Vazandu-ma sovaitoare si usor speriata de cutezanta mea mi-a facut prietenos cu ochiul si mi-a promis ca va zbura lin si iute.
     Boc-boc. O lumina se aprinde si pasi omenesti se aud in preajma. Vecinul cere cheia de la subsol. Tavanul apartamentului lui plange.
     Dar dragonul a fugit. Era doar un pui de dragon. Ma uit spre piciorul meu stang ce se odihneste pe pat. Are pe el o umbra albastra. Zambesc.
     Din camera alaturata se aude un glas iubit de copil chemandu-si mama. In scurt timp o mogaldeata cu ochii pe jumatate inchisi se catara peste mine si se incolaceste sub plapuma in jurul bratului meu ce-l invaluie ocrotitor. "Te iubesc, mami" - zambeste jucaus un chip ciufulit si timpul o ia din nou din loc.
Sa mai vii dragonule.....