Evident, obișnuința e o a doua natură. O mare parte din temerile mele și din reacțiile mele anxioase vin din convingeri, credințe și obișnuințe de care nu sunt conștientă.
Exemple de convingeri care pot genera anxietate:
- Munca mea îmi cere să mă gândesc în mod constant la tot ce poate merge rău pentru a preîntâmpina întârzieri și eșecuri.
- Mintea mea este ca un pom de Crăciun - creativă și plină de idei noi non-stop.
- Eu sunt liantul care ține familia împreună. Este esențial ca eu să planific și să mă gândesc la nevoile tuturor.
- Așa am fost dintotdeauna.
Sau lucruri mai subtile:
- Părinții mei erau tot timpul îngrijorați. Simt că așa ar trebui să fiu.
- Întotdeauna am fost foarte sensibilă și intuitivă. Asta mă face specială. Atunci când mă simt îngrijorată am o premoniție și n-aș vrea să o ignor.
- Am crescut într-o familie religioasă unde am fost învățată să evit îndoiala. Intr-un fel, nu vreau să mă întreb dacă îngrijorările mele sunt sau nu justificate. Poate că sunt și nu-mi dau seama.
- Am crescut jurându-mi să nu fiu alcoolică/depresivă/isterică/autoritară ca cineva din familia mea. Dacă nu sunt super-atentă întotdeauna mi-e teamă că voi călca pe urmele lor.
- Grijile sunt felul meu de a arăta că îmi pasă.
- Nu cred că merit să mă relaxez.
Atunci cînd astfel de gânduri stau la baza acțiunilor mele sau la baza șirului de gânduri pe care le rumeg, trebuie să le etichetez ca alarme false și să le las să plece. În moderație și cu intenție, astfel de gânduri pot fi utile, însă atunci când mă împiedică să mă bucur de ceea ce am și de ceea ce trăiesc trebuie să fie date deoparte.
Anxietatea. Cum să (1)
Anxietatea. Cum să (2)
Anxietatea. Cum să (3)
Anxietatea. Cum să (4)
Anxietatea. Cum să (5)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu