Februarie 2018

    Pentru a ne păstra mințile la un loc e bine ca din când în când să ne uităm în urmă și să ne facem un bilanț. Nu tot timpul, nu vrem să trăim cu fața spre trecut, doar din când în când pentru a ne asigura că am învățat ceva din trecut.
    Cu aceste gânduri în minte m-am așezat să trec în revistă luna februarie a acestui an. S-a terminat de ceva vreme, însă nu atât de multă vreme încât să nu-mi mai amintesc nimic despre ea.

    A fost un februarie cald în ciuda așteptărilor mele (bazate pe anii anteriori).

    Petru a fost într-o excursie la Moeciu la începutul lunii și, spre disperarea lui, a avut parte de 16 grade și ploaie în locul zăpezii pentru care se pregătise.

    Ana a fost puțin mai norocoasă, în săptămâna următoare la Trei Brazi încă mai era zăpadă.

    Desigur, întreaga lună a fost dedicată Anei care a împlinit vârsta de 7 ani. A fost un eveniment așteptat cu sufletul la gură încă din toamna anului trecut. Anei i se părea că timpul stă pur și simplu pe loc și nu va mai veni niciodată momentul în care va putea spune că are 7 ani. Au fost discuții și lacrimi în acest sens, așa că am concluzionat că 7 ani e o vârstă importantă pentru ea. E un fel de piatră de hotar.

    A fost atât de emoționată și de marcată de acest 7 ani, încât nu a vrut să-și amâne sărbătorirea zilei pentru până după vacanță, deși a înțeles că din această cauză va avea mai puțini copii la petrecerea de la școală.

    Pe 10 februarie am mers la Therme unde a fost în centru atenției tuturor (chiar și băieții au stat după ea) și apoi am avut câțiva musafiri acasă - rude și prieteni.

    Pentru școală, februarie pare a fi tradițional o lună de vacanță.
    Petru a continuat cu orele suplimentare de franceză, dar a făcut o pauză la cele de engleză. La matematică facem eforturi timide de a relua lucrul suplimentar, dar a ajuns într-o etapă a vieții în care nu mai acceptă nici o sugestie fără luptă, iar eu am cam obosit să lupt. La romănă lucrurile stau mult mai trist pentru că de când a descoperit lumea podcasturilor (nu neapărat un lucru rău) nu mai are timp să citească iar eu nu știu cum să-l îndrum să asimileze materia de care are nevoie la examenul de capacitate.

  Pentru mine luna februarie a fost luna căciulilor 😃

    A doua căciulă a fost făcută în dublu exemplar: una a fost un cadou pentru o doamnă dragă mie și una și-a dorit-o Ana.
    Tot în februarie  am terminat și Dory, cardiganul meu început acum 2 ani. Nu am poze decente cu el, dar sper să obțin destul de curând. Până atunci trebuie să mă mulțumesc cu aceasta făcută de mine la muncă.

 

    Am început o fustă pentru Ana dintr-un fir foarte subțire (cel mai subțire fir cu care am lucrat vreodata). Până acum îmi place ce iese, dar nu cred că andrelele vor supraviețui acestui proiect - am observat că le-am îndoit deja.

    Am mai adăugat câteva rânduri la pătura lui Petru. Îmi place mult cum se combină culorile între ele, dar urăsc toate capetele acelea de fire pe care trebuie să le ascund.

    De citit nu prea mi-am făcut timp. Am terminat în februarie Pisica lui Dalai Lama și am reluat lectura la Lumea Sofiei a lui Jostein Gaarder (pe care o abandonasem în 2014). În paralel încerc să citesc și Începe cu ce nu-ți place, dar la  vârsta mea cartea asta pare un chin: e plină de platitudini și de repetiții deși autorul pretinde că e un rezumat al experiențelor lui - poate am nevoie de rezumatul rezumatului (pe care îl bănuiesc deja).

    Pe la jumătatea lunii, chiar înainte să se facă frig în nordul țării, mama a decis că nu mai suportă Bucureștiul și a plecat acasă la ea. Deși am fost cu inima cât un purice după accidentul vascular dintre Crăciun și Anul Nou, sunt fericită că până acum totul decurge bine și ea pare a fi mai grijulie cu propria-i persoană.

    Era să uit, avem un bol cu pești. Un beta și 3 rasbora heteromopha (bine, inițial erau patru dar unul s-a sinucis).