Anxietatea. Cum să (2)

    Grija, stresul, teama, anxietatea, toate ne sunt utile în viața zilnică. De fapt, un creier atent la toate amenințările existente a fost esențial în evoluția noastră ca specie.
    Problema apare când una dintre aceste funcții preia controlul. Atunci orice fleac poate fi exagerat și va declanșa reacții de tipul fight/flight/freeze (luptă/fugi/îngheață).

Paranteză:
    În funcție de reacția la stimuli oamenii (de fapt orice ființă vie, fie din regnul animal, fie din cel vegetal) se împart în trei categorii:

1.  fight - ființe care în fața unei amenințări atacă (îi știi, sunt cei care își umfla mușchii, ridică tonul, pe scurt devin agresivi)
2.  flight - ființe care în fața unei amenințări o rup la fugă (dau înapoi, renunță sau chiar o iau literalmente la fugă)
3.  freeze - ființe care în fața unei amenințări se blochează (cam ca un iepure blocat în raza unui far)

Sfârșit paranteză.

    Când se declanșează o astfel de reacție, fie că vorbim despre o amenințare reală sau despre una imaginară, efectele sunt aceleași: un supliment de cortizol este eliberat în organism și reacția organismului la cortizol este foarte reală.
    Într-un astfel de scenariu, partea rațională din creierul nostru, cea care ne dă încredere în noi, este trimisă în camera ei: nu ne simțim în siguranță, nu simțim că avem control asupra corpului nostru, asupra vieții noastre.
    În ultima vreme s-a arătat că putem să învățăm să avem încredere în noi, să învățăm să ne păstrăm rațiunea alături în situațiile dificile cu care ne confruntăm, să învățăm să obținem control, ba chiar s-ar putea să învățăm să fim optimiști. Nu optimiști în genul „totul e roz”, ci mai degrabă în genul „munca seriosă dă rezultate”. 
    Dr. Martin Seligman (care, apropo, are și un curs de fericire) spune că optimismul se reduce la felul în care îți explici evenimentele și că sunt trei componente generale în acest proces.

1. Continuitatea se referă la convingerea că evenimentul negativ sau cauza acestuia este permanentă, chiar și atunci când evidența, logica și experiențele anterioare îmi indică opusul. (Niciodată nu-mi găsesc cuvintele vs Câteodată nu-mi pot exprima ideile)
2. Generalizarea se referă la convingerea că situația negativă cu care mă confrunt este valabilă pentru toate situațiile de același gen. (Sunt un ratat vs Am picat examenul de astăzi)
3. Personalizarea se referă la convingerea că evenimentul sau situația negativă se întâmplă din cauza defectelor mele. Deși este important să îmi asum responsabilitatea pentru greșelile mele, este la fel de important să îmi dau seama când această asumare are sens (Doamna de la ghișeu e nepoliticoasă pentru că are ceva cu mine vs Doamna de la ghișeu e nepoliticoasă pentru că are o problemă în viața ei).

    Pentru a imi recăpăta încrederea în mine, optimismul și sentimentul de control asuprea propriilor acțiuni este bine să încerc recunosc evenimentele temporare și punctuale ca fiind exact asta: evenimente temporare și punctuale. A, și să nu mai iau totul personal.


-----
Anxietatea. Cum să (1)