Anxietatea. Cum să (1)

    Inima îți bate mai repede, respirația e superficială, simți un nod în gât sau în stomac (sau în ambele locuri), eventual îți transpiră și palmele. Nu e ceva anume, real și identificabil. E mai degrabă un sentiment, un presentiment, o frică sau, mai degrabă, o spaimă continuă. Nu poți dormi noaptea (sau dacă adormi nu te poți odihni). Ești într-o stare de continuă alertă. Și, per total, nu îți poți desfășura viața în mod normal și plăcut.

    Familiar?

    Wikipedia are următoarea definiție:

Anxietatea este o stare afectivă caracterizată printr-un sentiment difuz de insecuritate, de neliniște, în legătură cu un pericol potențial sau perceput. În unele cazuri, pericolul care induce starea de anxietate nu este conștientizat de cel afectat, aceasta resimțind o stare de neliniște fără a putea numi pericolul față de care resimte această neliniște. Atunci când nu este conștentizată, anxietatea poate lua forma unor simptome exclusiv fizice, din această cauză, cei afectați putând ajunge să creadă că suferă de o afecțiune organică.

    Ți-a spus cineva vreodată ceva de genul N-ai de ce să îți faci griji! sau Ți se pare! E doar în imaginația ta! A funcționat? Te-ai simțit mai bine? Sigur că nu.

    Ești o persoană rațională - știi că nu e ceva real (dacă ar fi ceva real ai fi în plin proces de rezolvare, nu ai sta așteptând să pice drobul de sare). Cu toate astea organismul tău reacționează ca și cum ceva real te amenință sau ca și cum ceva rău urmează să ți întâmple. Implacabil și imediat.

    Deci, ce faci?
 

    Wilma Mankiller are acest sfat interesant: "vacile fug de furtună în timp ce bivolul aleargă spre furtună - și scapă de ea mai repede. Oricând sunt într-o situație dificilă, nu-mi prelungesc chinul, mă transform în bivol"
    Oarecum contraintuitiv, evitarea lucrurilor care ne fac anxioși ne mărește starea de disconfort asociată anxietății. Dacă în mod repetat fugim de lucrurile/situațiile de care ne temem, întărim  reacția creierului până la limita reflexului, dând naștere unei sinapse nedorite ("neurons that fire together wire together" sau "repetiția e mama învățăturii").
Leacul?

1. identific gândurile și îngrijorările nefondate
2. respir 

    Respirația este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru calmat anxietatea. Așa că după ce am identificat gândul/panica ce încearcă să pună stăpânire pe mine, mă concentrez pe respirații lente și adânci.
    Inspiră.
    Expiră.
    Pare că expirația este cea care transmite creierului că lucrurile sunt OK, de unde și expresia "a răsuflat ușurat".
    Cum spuneam anterior, repetiția e mama învățăturii, iar asocierea dintre situația generatoare de anxietate și respirațiile profunde ne va reda controlul asupra organismului nostru.