De toamnă

    Dacă ești un părinte obsedat de control și ai măcar un copil în școală poți înțelege de ce pe la jumatatea lui septembrie mi se termină stocul de antiacide și incep sș folosesc mai abitir anticearcănul din trusa de machiaj.
    Sunt sute de spaime și îndoieli care se aruncă asupra mea în stoluri compacte și mă sufocă. Dacă nu face față? Dacă face vreo prostie? Dacă se lovește? Dacă (mult mai rău) lovește (ne)intenționat pe cineva? Dacă? Dacă? Dacă? Dacă eșuează?

    Luni, în cele două ore de așteptare în care copilul cel mare a intrat în clasă să-și amintească sentimentul statului în bancă și vorbitului pe rând, am străbătut câțiva km încercând să găsesc o gheretă RATB pentru prelungirea unui abonament, ocazie cu care am observat sute de părinți alături de sute de copii. Și am băgat de seamă că ai mei copii sunt frumoși, bine crescuți și, mai ales, sănătoși. Sănătoși. 
    Am privit mame alături de copii în cărucioare cu rotile, mame alături de copii cu întârzieri în dezvoltare, mame de copii cu autism și am înțeles că suntem bine. Avem copii sănătoși, capabili să învețe, capabili să simtă și să relaționeze cu alte ființe umane. Ce ne putem dori mai mult?
    Mi-am propus pentru această lună să caut la începutul și la sfârșitul fiecărei zile motive de bucurie și de mulțumire. Lumini care să mă ajute cînd năvălesc grijile și spaimele.