Te nasti cu niste repere fixe in viata ta. Sunt date si nu poti sa le schimbi oricat de mult ti-ai dori si de oricate ori ai incerca sa te dai de trei ori peste cap.
Esti copilul lui cutare (mama) si cutare (tata), cu putinele variatii posibile: se stie cine iti sunt parintii si ei au sentimente pozitive intre ei, se stie cine iti sunt parintii si ei au sentimente negative intre ei, se stie cine iti este unul dintre parinti sau nu. La fel bunicii, matusile si restul increngaturilor de sange in mijlocul carora se intampla sa apari. Unele intamplari sunt mai norocoase decat altele, altele sunt mai interesante, insa toate sunt imutabile.
Poate sa-ti para bine de intamplarea care te-a adus fix acolo, poate sa-ti para rau, ori poate sa-ti fie perfect indiferent. Insa pana nu accepti realitatile respective nu poti evolua nicidecum. Cata vreme nu-ti stii radacinile esti ca o frunza purtata de vant, nu-ti folosesti atuurile si nu-ti contracarezi slabiciunile.
Acelasi lucru este valabil si pentru nationalitatea pe care o avem. Cata vreme nu invatam sa nu ne fie rusine de cine suntem, n-o sa reusim sa iesim din fundul gropii in care ne tot ascundem de mai bine de jumatate de secol.
Asa ca, pentru copiii mei (e incredibil cat de multe inveti sa accepti cand ai copii), spun astazi: La multi ani, Romania!
Esti copilul lui cutare (mama) si cutare (tata), cu putinele variatii posibile: se stie cine iti sunt parintii si ei au sentimente pozitive intre ei, se stie cine iti sunt parintii si ei au sentimente negative intre ei, se stie cine iti este unul dintre parinti sau nu. La fel bunicii, matusile si restul increngaturilor de sange in mijlocul carora se intampla sa apari. Unele intamplari sunt mai norocoase decat altele, altele sunt mai interesante, insa toate sunt imutabile.
Poate sa-ti para bine de intamplarea care te-a adus fix acolo, poate sa-ti para rau, ori poate sa-ti fie perfect indiferent. Insa pana nu accepti realitatile respective nu poti evolua nicidecum. Cata vreme nu-ti stii radacinile esti ca o frunza purtata de vant, nu-ti folosesti atuurile si nu-ti contracarezi slabiciunile.
Acelasi lucru este valabil si pentru nationalitatea pe care o avem. Cata vreme nu invatam sa nu ne fie rusine de cine suntem, n-o sa reusim sa iesim din fundul gropii in care ne tot ascundem de mai bine de jumatate de secol.
Asa ca, pentru copiii mei (e incredibil cat de multe inveti sa accepti cand ai copii), spun astazi: La multi ani, Romania!
La mulţi ani, Maria!
RăspundețiȘtergereAi dreptate, moştenirea moşilor noştri ne dă seva. Dacă o tăiem, suntem morţi!
La multi ani Romania!La multi ani romani!
RăspundețiȘtergereZorine,demult nu mi-a fost dat sa citesc un articol atat de profund,clar si precis de ce trebuie sa fim mandri de noi ca romani,mandri de tara noastra si ca ce modalitate simpla si reala de a realiza acest deziderat, care este atat de simplu,sincer si la indemana fiecaruia dintre noi.Felicitari ! La multi ani Romania ! La multi ani romani !
RăspundețiȘtergere