Mozaicul lunii iulie

    E tarziu.
    Stiu ca e tarziu, acusi trebuie sa fac mozaicul pentru august. 

    Am o scuza buna. Am fost in concediu. In concediu nu stai cu laptopul in brate sa faci colaje. In concediu te joci cu copiii, construiesti castele (de nisip sau de vise), te odihnesti, te bucuri, creezi amintiri in sticlute mici pe care le pui pe-un raft al sufletului pentru cand ai nevoie, pentru zilele in care soarele rasare tarziu si apune devreme. 

    Dar concediul s-a terminat, noi toti ne-am intors la ritualurile normale si mi-am amintit de luna iulie. 

    A fost o luna frumoasa si plina cu lucruri marunte care ne-au legat mai mult impreuna. 

    Copiii (chiar si Ana si chiar la insistentele ei) au fost plecati 2 saptamani la mama, la Suceava. N-am nici o poza de-a lor din cele 14 zile, insa au amintiri dragi: Ana are cele trei pisici pe care le-a avut in grija, Alex are focul cu care a experimentat sub supravegherea bunicii. Amandoi au venit cu julituri si vanatai in plus, dar mai increzatori in fortele proprii. 

    Noi doi ... eheee :), noi am batut Bucurestiul in sus si in jos, aproape seara de seara. Am vazut ce ne mai ramasese din Muzeul de Arta. Am vazut strazi vechi cu aer interbelic (altele decat cele din Centrul Vechi), am avut parte de Rapsodii de Vara si ne-am simtit bine in doi. 

    La inceputul lunii curtea socrilor a fost inundata de ploile torentiale. Noi, adultii, am fost tristi si ingrijorati, insa copiii au gasit un nou prilej de joaca in baltile ce asteptau sa fie absorbite de pamant.