In loc de ce-ar fi putut sa fie, ce-a fost

    De dimineata eram trista pentru zilele care imi scapa printre degete, pentru toate acele lucruri pe care as fi putut sa le fac dar pe care nu am apucat sa le fac si acum nu mai au relevanta: pentru fluturii din plastilina si frunze ingalbenite pe care n-am avut vreme sa-i fac, pentru tablourile pictate cu ata si cerneala pe care vroiam sa le arat copiilor, pentru discutii mici despre lucruri mari, pentru ca inca n-am reusit sa-l invat pe Alex sa coase nasturi sau sa calce tricouri, pentru ca n-am facut figurine de faina cu sare, pentru picturile care stau teanc pe dulapul lor si pe care n-am ajuns sa le agat pe pereti, pentru fotografiile de toamna pe care n-am apucat sa le fac pentru ca vantul a spulberat prea repede toate frunzele galbene si acum sunt toate pe jos sau la gunoi, daca cineva s-a invrednicit sa le stranga, pentru cafeaua cu frisca bauta cu sotul inainte de trezirea copiilor (pentru ca ei se trezesc mereu inaintea noastra), pentru vinul fiert baut la un film bun in canapea (pentru ca ei sunt trei si se culca doar cand noi suntem extenuati), pentru orele pe care mi-ar fi placut sa le petrec lunar la o sala de sport, pentru mii si mii de lucruri.
    Gandindu-ma, in tristetea mea, de ce nu am reusit sa fac ce mi-am propus in weekendul ce a trecut, am realizat ca am facut alte o mie de lucruri care conteaza: am ras cu Ana pe pajistea din varful muntelui in timp ce incercam sa ne incalzim mainile, am mers de mana cu Alex prin Busteni incercand sa ocolim randurile proaspat montate de gresie de pe trotuare, mi-am luat sotul de brat pe insearate in timp ce Ana radea ca e doar al ei si nu mi-l da, am urmarit cum Oti ii demonstreaza insufletit tatalui sau care sunt pasii de vals, l-am incurajat in timp ce ne cerea ca urmatoarea piscina sa nu fie prea adanca (el chiar stie sa inoate, desi nu-i vine a crede), m-au incurajat toti 3 copiii in timp ce urcam cu telecabina ("Hai ca nu-i chiar asa de rau, uite mai avem putin") - ceea ce este extraordinar pentru ca ii face pe copii sa-si dea seama cat de puternici sunt si le permite sa gandeasca si sa reactioneze pe cont propriu -, am baut un vin bun la masa de seara, am povestit despre crame, vinuri si paharnici, ne-am rostogolit in frunze, am calarit trunchiuri de brazi doborate la pamant, am vanat petice de zapada si am ascultat linistea impreuna. Mii si mii de lucruri minunate pe care le-as fi trecut cu vederea in goana dupa ce-as fi putut sa fac.

in varful lumii

    Multumirea, ca si traitul in prezent, sunt greu de invatat si usor de pierdut din vedere.