La capatul unei zile lungi si obositoare, mai mult ca un cadou pentru ziua mea, am ajuns la Enisala.
Din Babadag am luat-o pe niste drumuri inspaimantatoare, sincer cred ca ar fi fost mai ok daca n-ar fi fost asfaltate deloc, apoi pe niste drumuri (surprinzator) netede ca in palma, am admirat paduri de turbine eoliene, am cautat cuiburi de berze in varfurile stalpilor de lumina (caci stalpii de telegraf au disparut de mult din peisaj) si am ajuns la poalele cetatii intr-un moment al zilei in care lumina soarelui cadea aproape paralel cu pamantul si totul era invaluit intr-o lumina calda.
Micuta si zvelta, cetatea Enisala este asezata in varful unui deal (masiv de calcar jurasic) de unde vegheaza stinghera asupra lacurilor Razim si Babadag. Aproape ca ti-e teama sa n-o deranjezi.
Mai mult decat cetatea in sine, al carei aer romantic n-am reusit sa-l prind (am mentionat ca ocupa varful unui masiv si ca ai nostrii copii aveau predilectie catre marginile abrupte?), m-a impresionat privelistea pe care o ai din cetate. Canale drepte, ordonate, brazdeaza suprafata acoperita de stuf a lacului in directii dispuse geometric. Pur si simplu frumos. Te face sa iti doresti sa te muti acolo.
Cetatea de la Enisala a fost construita pentru controlarea traficului naval de catre bizantini (probabil) si a fost ulterior preluata de genovezi, prin secolul 14, ei avand si monopolul calatoriilor pe Marea Neagra.
Cetatea a fost parasita ca urmare a formarii cordoanelor de nisip ce au separat lacul Razim de Marea Neagra, pe la 1600.
Din Babadag am luat-o pe niste drumuri inspaimantatoare, sincer cred ca ar fi fost mai ok daca n-ar fi fost asfaltate deloc, apoi pe niste drumuri (surprinzator) netede ca in palma, am admirat paduri de turbine eoliene, am cautat cuiburi de berze in varfurile stalpilor de lumina (caci stalpii de telegraf au disparut de mult din peisaj) si am ajuns la poalele cetatii intr-un moment al zilei in care lumina soarelui cadea aproape paralel cu pamantul si totul era invaluit intr-o lumina calda.
Micuta si zvelta, cetatea Enisala este asezata in varful unui deal (masiv de calcar jurasic) de unde vegheaza stinghera asupra lacurilor Razim si Babadag. Aproape ca ti-e teama sa n-o deranjezi.
Mai mult decat cetatea in sine, al carei aer romantic n-am reusit sa-l prind (am mentionat ca ocupa varful unui masiv si ca ai nostrii copii aveau predilectie catre marginile abrupte?), m-a impresionat privelistea pe care o ai din cetate. Canale drepte, ordonate, brazdeaza suprafata acoperita de stuf a lacului in directii dispuse geometric. Pur si simplu frumos. Te face sa iti doresti sa te muti acolo.
Cetatea de la Enisala a fost construita pentru controlarea traficului naval de catre bizantini (probabil) si a fost ulterior preluata de genovezi, prin secolul 14, ei avand si monopolul calatoriilor pe Marea Neagra.
Cetatea a fost parasita ca urmare a formarii cordoanelor de nisip ce au separat lacul Razim de Marea Neagra, pe la 1600.
Ce frumosi sunteti cu totii!Nu stiam ca acele cordoane de nisip care au facut din Razim o laguna, au aparut pe la 1600.Ma gandeam ca sunt mai vechi.
RăspundețiȘtergereMai, asa ne-au spus pe acolo, ca cetatea a fost abandonata pe la 1600.
RăspundețiȘtergere