Ultima "chestie" in materie de educatie continua o reprezinta MOOC - Massive Open Online Course.
Cursuri gratuite online tinute pe platforme specializate (coursera, edX ) de catre profesori de la variate universitati, cele mai multe in engleza. Cursurile sunt oferite oricui vrea sa le urmareasca, au teste si proiecte de realizat si se bazeaza pe un "cod de onoare", respectiv pe declaratia fiecarui student in parte ca proiectele si raspunsurile sunt ale lui si nu sunt copiate (pana la urma fiecare investeste timpul propriu si intelege ca pentru a obtine ceva beneficii intelectuale in urma vizionarii cursurilor trebuie sa si munceasca individual), si au un forum la dispozitie unde "studentii" pot sa interactioneze intre ei, fie pe marginea subiectelor studiate, fie la modul general/social. Cele mai multe cursuri (cel putin cele pe care le-am urmat eu pana in prezent) au intre 30 000 si 70 000 de cursanti.
Cursul despre care vreau sa vorbesc acum este tinut sub egida Stanford University de catre Jo Boaler si se adreseaza invatatorilor, profesorilor de matematica, parintilor si cui mai este interesat sa afle cate ceva despre cum ne afecteaza matematica vietile curente.
In primul rand Jo Boaler vorbeste despre stereotipurile existente: nu toata lumea se pricepe la matematica, baietii sunt mai buni la matematica, fetele sunt mai bune la stiinte umaniste, daca intelegi repede matematica inseamna ca esti istet/destept/ager, etc - toate sunt daunatoare (stiu ca rolul stereotipurilor este sa ne faca navigarea mai usoara prin multimea de informatii cu care suntem bombardati zilnic insa ne lipsesc de sensul lucrurilor asa ca din timp in timp ar trebui sa ne oprim si sa analizam informatiile pe care le primim eliminand stereotipurile).
Apoi vorbeste despre faptul ca oricine (avand suficient timp la dispozitie si pe cineva dispus sa-l ghideze) poate intelege matematica. Jo Boaler vorbeste despre fixed-mindset si growing mindset (nu stiu cum sa traduc expresiile in romana, desi inteleg conceptul) si depre capacitatea uimitoare a creierului uman de a se dezvolta, de a crea noi conexiuni intre informatiile pe care le acumuleaza. In concluzie: oricine poate invata cam orice (invata=intelege, nu memora).
O alta idee de baza este ca daca un copil este pus fata in fata cu o problema si o rezolva usor si fara nici un efort, atunci rezolvarea respectivei probleme nu i-a adus nici un beneficiu copilului. Nu s-a intamplat nici un fel de proces de invatare, putea sa faca orice altceva in timpul respectiv. Adevaratul proces de invatare se intampla atunci cand nu stii cum se rezolva o problema si descoperi noi legaturi intre lucrurile pe care le stiai si atunci cand gresesti ceva si iti dai seama unde si de ce ai gresit.
Asa ca, dragi parinti, nu va mai plangeti de faptul ca temele sunt grele, plangeti-va de faptul ca temele sunt multe si nu le lasa timp copiilor sa gandeasca.
In cadrul cursului este prezentat si un studiu realizat in Marea Britanie referitor la efectul testelor repetate asupra copiilor (ca tot ii inscriem la diverse si variate concursuri pentru a-i obisnui cu atmosfera examenelor). Surprinzator: copiii care nu au fost testati deloc (adica nu au facut simulari de test in timpul anului scolar, ci doar au rezolvat probleme, au discutat despre ele, au propus si verificat metode de rezolvare a problemelor) au avut rezultate mai bune la examenele finale, decat elevii care s-au antrenat pentru test. Rezultatul acestui studiu are sens pentru mine, caci matematica nu este un proces de viteza (pentru asta avem calculatoare) ci un proces de gandire, de a ajunge de la cauza la efect. Si nu poti grabi momentele de claritate, poti sa le impiedici sau sa le incetinesti dar nu le poti grabi.
Ca o paranteza, saptamana trecuta la sedinta cu parintii, doamna ne-a propus ca pe langa calificative sa inceapa sa le puna copiilor si note - "ca sa se obisnuiasca". Nu vad care e beneficiul acestei notari (nici al obisnuirii), cu ce il ajuta pe copil sa stie ca a luat 9 in loc de FB, dar cum am fost in minoritate (adica singura) a ramas ca se vor pune si note. Probabil ca voi adopta aceeasi strategie ca si pana acum: nu prea sunt interesata de note, cand ma uit peste teste ma uit sa vad unde sunt greselile ca sa stiu despre ce subiecte sa vorbesc mai mult cu el.
Un alt lucru ce mi-a ramas clar in minte dupa curs este Procesul de Gandire (Thinking Process). Orice problema (de matematica sau de alta natura) se poate rezolva parcurgand urmatorii pasi
1. identifici problema - te opresti si te gandesti la ceea ce iti spune problema si la ceea ce trebuie sa rezolvi; exprimi in cuvinte (cu cuvintele tale, cum am spune noi) ceea ce stii si ceea ce trebuie sa afli; iti faci o reprezentare a informatiilor (un desen sau o schita)
2. vorbesti si apelezi la resursele existente - stiti de cate ori ati avut o problema, ati mers sa cereti sfatul/ajutorul cuiva si in timp ce ii explicati problema ati avut un moment de claritate si ati stiut care e solutia? Cam asa se rezolva toate problemele. Verbalizand, "scoatem de la naftalina" (adica din coltul acela de creier in care s-a stocat) informatia de care avem nevoie (resursa existenta)
3. estimezi raspunsul - ai o idee aproximativa despre cum ar arata solutia
4. aplici metodele matematice pe care le cunosti
5. daca nu-ti iese, modifici abordarea, mai schimbi ceva, te mai gandesti la ce altceva mai stii despre problema in cauza
6. verifici (daca rezultatul are sens)
Cursul este presarat de testimoniale si interviuri cu persoane care au o cariera uimitoare si care povestesc despre relatia lor cu matematica, despre cum matematica nu este fixa si rigida si fara legatura cu nimic, ci este prezenta in viata fiecaruia: de la relationarea in timp (la cat sa plec de acasa daca trebuie sa ajung la 9 la munca si drumul pana acolo dureaza 30 de minute? dar daca trebuie sa mai trec si pe la florarie? dar daca stiu ca e aglomerat si drumul meu de 30 de minute ar putea dura 50 de minute?), la relationarea in spatiu (cum asez bagaje pentru vacanta in protbagaj astfel incat sa incapa?), la fractii (cum impart friptura asta ca sa hranesc toti cei 5 membrii ai familiei mele?, cum modific reteta asta ca sa imi iasa de doua ori mai multe prajituri?), la procente (cat va costa rochia aceea superba la reduceri?), la previziuni si generalizari (ce masura sa aibe pantalonii pe care ii cumpar acum fiului meu de 6 luni, daca vreau sa ii poarte la primavara cand va avea 12 luni?)
 |
| sursa |
Cursul despre care vreau sa vorbesc acum este tinut sub egida Stanford University de catre Jo Boaler si se adreseaza invatatorilor, profesorilor de matematica, parintilor si cui mai este interesat sa afle cate ceva despre cum ne afecteaza matematica vietile curente.
 |
| sursa |
Apoi vorbeste despre faptul ca oricine (avand suficient timp la dispozitie si pe cineva dispus sa-l ghideze) poate intelege matematica. Jo Boaler vorbeste despre fixed-mindset si growing mindset (nu stiu cum sa traduc expresiile in romana, desi inteleg conceptul) si depre capacitatea uimitoare a creierului uman de a se dezvolta, de a crea noi conexiuni intre informatiile pe care le acumuleaza. In concluzie: oricine poate invata cam orice (invata=intelege, nu memora).
O alta idee de baza este ca daca un copil este pus fata in fata cu o problema si o rezolva usor si fara nici un efort, atunci rezolvarea respectivei probleme nu i-a adus nici un beneficiu copilului. Nu s-a intamplat nici un fel de proces de invatare, putea sa faca orice altceva in timpul respectiv. Adevaratul proces de invatare se intampla atunci cand nu stii cum se rezolva o problema si descoperi noi legaturi intre lucrurile pe care le stiai si atunci cand gresesti ceva si iti dai seama unde si de ce ai gresit.
Asa ca, dragi parinti, nu va mai plangeti de faptul ca temele sunt grele, plangeti-va de faptul ca temele sunt multe si nu le lasa timp copiilor sa gandeasca.
In cadrul cursului este prezentat si un studiu realizat in Marea Britanie referitor la efectul testelor repetate asupra copiilor (ca tot ii inscriem la diverse si variate concursuri pentru a-i obisnui cu atmosfera examenelor). Surprinzator: copiii care nu au fost testati deloc (adica nu au facut simulari de test in timpul anului scolar, ci doar au rezolvat probleme, au discutat despre ele, au propus si verificat metode de rezolvare a problemelor) au avut rezultate mai bune la examenele finale, decat elevii care s-au antrenat pentru test. Rezultatul acestui studiu are sens pentru mine, caci matematica nu este un proces de viteza (pentru asta avem calculatoare) ci un proces de gandire, de a ajunge de la cauza la efect. Si nu poti grabi momentele de claritate, poti sa le impiedici sau sa le incetinesti dar nu le poti grabi.
Ca o paranteza, saptamana trecuta la sedinta cu parintii, doamna ne-a propus ca pe langa calificative sa inceapa sa le puna copiilor si note - "ca sa se obisnuiasca". Nu vad care e beneficiul acestei notari (nici al obisnuirii), cu ce il ajuta pe copil sa stie ca a luat 9 in loc de FB, dar cum am fost in minoritate (adica singura) a ramas ca se vor pune si note. Probabil ca voi adopta aceeasi strategie ca si pana acum: nu prea sunt interesata de note, cand ma uit peste teste ma uit sa vad unde sunt greselile ca sa stiu despre ce subiecte sa vorbesc mai mult cu el.
Un alt lucru ce mi-a ramas clar in minte dupa curs este Procesul de Gandire (Thinking Process). Orice problema (de matematica sau de alta natura) se poate rezolva parcurgand urmatorii pasi
1. identifici problema - te opresti si te gandesti la ceea ce iti spune problema si la ceea ce trebuie sa rezolvi; exprimi in cuvinte (cu cuvintele tale, cum am spune noi) ceea ce stii si ceea ce trebuie sa afli; iti faci o reprezentare a informatiilor (un desen sau o schita)
2. vorbesti si apelezi la resursele existente - stiti de cate ori ati avut o problema, ati mers sa cereti sfatul/ajutorul cuiva si in timp ce ii explicati problema ati avut un moment de claritate si ati stiut care e solutia? Cam asa se rezolva toate problemele. Verbalizand, "scoatem de la naftalina" (adica din coltul acela de creier in care s-a stocat) informatia de care avem nevoie (resursa existenta)
3. estimezi raspunsul - ai o idee aproximativa despre cum ar arata solutia
4. aplici metodele matematice pe care le cunosti
5. daca nu-ti iese, modifici abordarea, mai schimbi ceva, te mai gandesti la ce altceva mai stii despre problema in cauza
6. verifici (daca rezultatul are sens)
Cursul este presarat de testimoniale si interviuri cu persoane care au o cariera uimitoare si care povestesc despre relatia lor cu matematica, despre cum matematica nu este fixa si rigida si fara legatura cu nimic, ci este prezenta in viata fiecaruia: de la relationarea in timp (la cat sa plec de acasa daca trebuie sa ajung la 9 la munca si drumul pana acolo dureaza 30 de minute? dar daca trebuie sa mai trec si pe la florarie? dar daca stiu ca e aglomerat si drumul meu de 30 de minute ar putea dura 50 de minute?), la relationarea in spatiu (cum asez bagaje pentru vacanta in protbagaj astfel incat sa incapa?), la fractii (cum impart friptura asta ca sa hranesc toti cei 5 membrii ai familiei mele?, cum modific reteta asta ca sa imi iasa de doua ori mai multe prajituri?), la procente (cat va costa rochia aceea superba la reduceri?), la previziuni si generalizari (ce masura sa aibe pantalonii pe care ii cumpar acum fiului meu de 6 luni, daca vreau sa ii poarte la primavara cand va avea 12 luni?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu