Trec de ani de zile pe langa Museul National de Istorie si de fiecare data ma intrebam ce-o adaposti intre zidurile lui? Ma gandeam la Muzeul de Istorie din Suceava si amanam de fiecare data vizita pentru a astepta sa mai creasca Alex ca totul sa fie mai interesant.
Anii au trecut, Alex a vizitat muzeul (fara mine, sic!) si abia expozitia "Comorile Chinei" m-a convins sa plec de acasa special pentru a vizita Muzeul de Istorie.
In holul princial al muzeului am gasit frumos pusa in valoare colectia de obiecte ce facea subiectul expozitiei temporare Comorile Chinei: cativa soldati de teracota, un cal de teracota in marime naturala, explicatii privind varietatea expresiilor intiparite pe chipurile soldatilor din "armata de teracota", totul foarte bine luminat si prezentat.
Peste tot ni s-a permis fotografiatul, singura conditie fiind nefolosirea blitzului.
Pe langa statuile provenind din "armata de teracota", expozitia mai continea o serie de obiecte specifice culturii chineze care m-au impresionat prin multimea detaliilor si culorilor folosite.
Dupa ce am trecut de holul principal si, implicit, de expozitia "Comorile Chinei", culorile au disparut brusc si spatiul a fost invadat de albul pietrelor :). Muzeul National de Istorie adaposteste o replica a Columnii lui Traian (nu stiu la ce scara e ca n-am avut pe cine sa intreb si nici nu am reusit sa citesc mai nimic de pe panourile explicative din jur din cauza Anei) insa in forma "desfacuta" - variatele scene care ar infasura columna pe verticala sunt expuse individual.
Pe langa fragmentele din Columna mai sunt prezentate si alte exponate arheologice - cele mai multe sunt pietre funerare.
Placut impresionata am fost de faptul ca alaturi de scrierile in alfabet chirilic sunt expuse si traducerile acestora.
Muzeul mai gazduieste si o expozitie a Tezaurului Istoric unde n-am avut voie sa fotografiem. Camera era, insa, atat de intunecata (pentru a pune in valoare obiectele expuse) ca nu cred ca as fi reusit sa fotografiez ceva fara blitz.
Pentru ca Ana nu a gasit mai nimic interesant de facut in interiorul muzeului (exceptand mersul de-a busile pe sub bancile din sala Tezaurului), ne-am indreptat amandoua catre iesire unde am admirat cladirea veche a CEC-ului, am mancat sticksuri si am alergat porumbeii in timp ce tati a studiat restul exponatelor.
Atata istorie ne-a facut foame asa ca am pranzit (traditional) la Carul cu Bere, unde Ana a hotarat ca am facut suficiente fotografii si mi-a interzis astfel de activitati pentru restul zilei.
Am vazut, in aceeasi dupa-amiaza, si Biserica Rusa, insa pe dinafaraera imbracata in schele si mai mult am ghicit-o, iar in interior se oficia o casatorie asa ca nici acolo nu am fotografiat nimic.
Am ramas foarte impresionati de felul in care este impartit interiorul bisericii si, cu siguranta, vom reveni dupa terminarea restaurarii (care sper sa nu dureze la nesfarsit).
29 iunie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu