Incepusem aici sa expun o serie de idei despre cum sa fim mai multumiti de alegerile noastre ca parinti, cum sa fim mai eficienti in construirea unei relatii de durata cu copiii nostrii. Cum sa fim mai pasnici.
A trecut destul de mult de atunci, s-au intamplat destul de multe (life got in the way, cum spun altii) si seria a ramas in aer. O reiau azi cu speranta ca voi ajunge pana la capatul ei.
Povesteam acum mai bine de jumatate de an ca primul pas in a ne iubi neconditionat copiii, in a-i accepta asa cum sunt ei, primul pas este sa ne iubim si sa ne iertam pe noi insine.
Astazi o noua idee: gaseste nevoia de la baza comportamentului.
Cand avem un copil de 3-4 luni in fata si acesta tipa din toti rarunchii, orice parinte va cauta sa vada ce il nemultumeste pe copilul respectiv, fie ca este foame, oboseala, prea multa lumina, prea multa galagie, o cuta a hainelor care il fac sa se simte inconfortabil, febra, etc.
Pentru copiii sub un an toata lumea aplica acest principiu: daca plange inseamna ca are o nevoie de baza neimplinita.
Cumva insa, pe masura ce copiii nostri cresc uitam ca in spatele oricarui comportament menit sa atraga atentia sta o nevoie neimplinita. Poate fi din cauza ca pe masura ce cresc nevoile de baza par mai variate si mai subtile - desi in realitate nevoile primare sunt destul de constante. Poate fi din cauza ca pe masura ce cresc copiii au la dispozitie metode tot mai ingenioase de a atrage atentia si ne lasam atrasi de corectarea comportamentului (efectul) in loc sa ne concentram pe nevoie (cauza). Poate fi din cauza ca odata ce stapanesc limbajul ne asteptam de la copiii nostri sa ne spuna direct ce au nevoie in loc sa afiseze un comportament nedorit - lucru total nerealist, pentru ca nici noi nu ne exprima intotdeauna clar nevoile.
Printre nevoile de baza se pot regasi urmatoarele: foame, somn sau odihna, sete, miscare, joaca/amuzament, respect, iubire, atasament, sa fie ascultat, sa fie inteles, sa fie important. O lista mai completa am gasit aici.
Ce vreau sa spun aducand in atentie aceste nevoi? Vreau ca atunci cand suntem tentati sa spunem "esti pedepsit!" sau "nu mai tranti usa!" sau "nu mai alerga!" sa ne gandim mai intai daca este vreo nevoie pe care ar trebui sa o implinim. S-ar putea sa nu mai fie nevoie si de pedeapsa. In unele cazuri este nevoie sa corectam si comportamentul-efect, insa de cele mai multe ori comportamentul va disparea pur si simplu.
Mai multe gasiti aici.
A trecut destul de mult de atunci, s-au intamplat destul de multe (life got in the way, cum spun altii) si seria a ramas in aer. O reiau azi cu speranta ca voi ajunge pana la capatul ei.
Povesteam acum mai bine de jumatate de an ca primul pas in a ne iubi neconditionat copiii, in a-i accepta asa cum sunt ei, primul pas este sa ne iubim si sa ne iertam pe noi insine.
Astazi o noua idee: gaseste nevoia de la baza comportamentului.
 |
| sursa |
Cand avem un copil de 3-4 luni in fata si acesta tipa din toti rarunchii, orice parinte va cauta sa vada ce il nemultumeste pe copilul respectiv, fie ca este foame, oboseala, prea multa lumina, prea multa galagie, o cuta a hainelor care il fac sa se simte inconfortabil, febra, etc.
Pentru copiii sub un an toata lumea aplica acest principiu: daca plange inseamna ca are o nevoie de baza neimplinita.
Cumva insa, pe masura ce copiii nostri cresc uitam ca in spatele oricarui comportament menit sa atraga atentia sta o nevoie neimplinita. Poate fi din cauza ca pe masura ce cresc nevoile de baza par mai variate si mai subtile - desi in realitate nevoile primare sunt destul de constante. Poate fi din cauza ca pe masura ce cresc copiii au la dispozitie metode tot mai ingenioase de a atrage atentia si ne lasam atrasi de corectarea comportamentului (efectul) in loc sa ne concentram pe nevoie (cauza). Poate fi din cauza ca odata ce stapanesc limbajul ne asteptam de la copiii nostri sa ne spuna direct ce au nevoie in loc sa afiseze un comportament nedorit - lucru total nerealist, pentru ca nici noi nu ne exprima intotdeauna clar nevoile.
Printre nevoile de baza se pot regasi urmatoarele: foame, somn sau odihna, sete, miscare, joaca/amuzament, respect, iubire, atasament, sa fie ascultat, sa fie inteles, sa fie important. O lista mai completa am gasit aici.
Ce vreau sa spun aducand in atentie aceste nevoi? Vreau ca atunci cand suntem tentati sa spunem "esti pedepsit!" sau "nu mai tranti usa!" sau "nu mai alerga!" sa ne gandim mai intai daca este vreo nevoie pe care ar trebui sa o implinim. S-ar putea sa nu mai fie nevoie si de pedeapsa. In unele cazuri este nevoie sa corectam si comportamentul-efect, insa de cele mai multe ori comportamentul va disparea pur si simplu.
Mai multe gasiti aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu