Imi amintesc foarte clar cum strangeam Sanziene pe dealul din Todiresti unde isi avea mama serviciu cand eram eu mititica. Nu stiam inca despre solstitiul de vara dar stiam ca trebuie sa adun Sanziene de sub padure.
Mama lucra la o ferma agricola in varful unui deal, sub poala une paduri. Avea sub aripa ei ocrotitoare tot felul de pomi, de arbusti si de tufe. Erau meri, pruni, coacaze, zmeura, toti frumosi si parfumati.
Pe 21 iunie mergeam intotdeuna la mama la munca sa culeg Sanziene pentru coronita. Singura, caci la tara copiii n-au a se teme nici ca se pierd, nici de alti balauri, doar de cainele mare si negru dintr-o curte cu un cires bogat - ultima casa din sat, pe partea stanga a drumului. Dar cainele nu iesea niciodata din curte doar latra inspaimantator, poate mai mult de singuratate decat ca sa ne sperie, caci nu vedeam niciodata picior de om in curtea respectiva. In folclorul nostru, al copiilor, cand treceai pe langa casa respectiva trebuia sa-ti faci semnul crucii cu limba in cerul gurii ca sa nu se ia necuratul dupa tine.
Dupa ce treceam de paznicul intunecat al ciresului, imi placea drumul catre ferma mamei caci se vedeau brazdele colorate de pe dealuri cam asa cum se vad ogoarele din avion - ca niste covoare aliniate de uriasi care isi scot zestrea la sorit.
Dealul meu mi-l amintesc insorit intotdeauna si plin de tot felul de flori salbatice. Strangeam flori pentru mama si Sanziene pentru mine. Sanzienele cu florile lor micute si albe erau fundalul perfect pentru trandafirii rosii pe care ii crestea mama in gradina din fata birourilor fermei, special pentru coronitele noastre (a mea si a sora'mii). Dar nu la potrivirea de culori ma gandeam eu atunci ci la cat de capricioase sunt zanele astea pe care daca le uiti ti se intampla cate si mai cate ghinioane...
O vara frumoasa va doresc si vacanta placuta scolarilor!
Mama lucra la o ferma agricola in varful unui deal, sub poala une paduri. Avea sub aripa ei ocrotitoare tot felul de pomi, de arbusti si de tufe. Erau meri, pruni, coacaze, zmeura, toti frumosi si parfumati.
Pe 21 iunie mergeam intotdeuna la mama la munca sa culeg Sanziene pentru coronita. Singura, caci la tara copiii n-au a se teme nici ca se pierd, nici de alti balauri, doar de cainele mare si negru dintr-o curte cu un cires bogat - ultima casa din sat, pe partea stanga a drumului. Dar cainele nu iesea niciodata din curte doar latra inspaimantator, poate mai mult de singuratate decat ca sa ne sperie, caci nu vedeam niciodata picior de om in curtea respectiva. In folclorul nostru, al copiilor, cand treceai pe langa casa respectiva trebuia sa-ti faci semnul crucii cu limba in cerul gurii ca sa nu se ia necuratul dupa tine.
Dupa ce treceam de paznicul intunecat al ciresului, imi placea drumul catre ferma mamei caci se vedeau brazdele colorate de pe dealuri cam asa cum se vad ogoarele din avion - ca niste covoare aliniate de uriasi care isi scot zestrea la sorit.
Dealul meu mi-l amintesc insorit intotdeauna si plin de tot felul de flori salbatice. Strangeam flori pentru mama si Sanziene pentru mine. Sanzienele cu florile lor micute si albe erau fundalul perfect pentru trandafirii rosii pe care ii crestea mama in gradina din fata birourilor fermei, special pentru coronitele noastre (a mea si a sora'mii). Dar nu la potrivirea de culori ma gandeam eu atunci ci la cat de capricioase sunt zanele astea pe care daca le uiti ti se intampla cate si mai cate ghinioane...
O vara frumoasa va doresc si vacanta placuta scolarilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu