Prima "chestie" pe care am cumparat-o pentru Ana (evident, dupa testul de sarcina) a fost un patut - un patut de lemn cu o girafa desenata discret pe unul dintre capete. A fost dragoste la prima vedere. Genul de lucru despre care stii din prima ca el este al tau.
L-am comandat on-line de la o firma care isi avea sediul intr-un oras din vestul tarii - niste oameni foarte amabili (de la care am cumparat ulterior si tricicleta Anei).
L-am folosit din prima zi petrecuta acasa. Ana a dormit in el in fiecare noapte petrecuta acasa.
Ieri a venit momentul sa renuntam la el. L-am demontat, dar nu l-am impachetat inca.
Ana il mai cauta din cand in cand: "Une e gi'afa?"
L-am sprijinit de perete in spatele mesei de infasat (nici ea nu mai serveste scopului initial) si Ana il mai priveste cu un zambet larg pe fata.
De dormit insa, doarme in patutul care a trecut din copil in copil pana la ea: patutul cu lungime reglabila de la Ikea.
Patutul de la Ikea a fost intai al lui Alex. L-a primit cand avea cam 3 ani, nu pentru ca nu mai incapea in patutul lui initial, ci pentru ca patutul lui de bebe era escaladabil. Si inima mea de mama trebuia protejata.
Apoi a venit randul lui Oti caruia ii era frica sa doarma singur in pat (de dormit in camera copiilor nu puteam aduce vorba). Asa ca Alex s-a facut cu un pat supraetajat (visul meu din copilarie :p) si patutul reglabil a lui Alex a fost micsorat si mutat in camera noastra unde a dormit Oti in primele luni. Incet-incet Oti a descoperit libertatile dormitului in patul propriu si, apoi, ale dormitului in camera copiilor, si patutul de la Ikea si-a facut iarasi loc in camera lor.
Acum ca a venit randul Anei, se va face o noua rocada: Alex migreaza definitiv catre patul de sus (pana acum dormea in cel de jos si se juca in cel de sus - ca sa nu ajunga Ana la jucariile lui - sic!), Oti se muta in patul baietilor, la parter (desi cam saliveaza la gandul etajului), iar Ana si-a luat in primire deja noul culcus. E foarte incantata pentru ca acum mama poate sa-i cante un cantecel de noapte buna in timp ce o tine in brate si nu de langa patut ca pana acum. Si mama ei e bucuroasa - din acelasi motiv.
O noua etapa poate incepe.
L-am comandat on-line de la o firma care isi avea sediul intr-un oras din vestul tarii - niste oameni foarte amabili (de la care am cumparat ulterior si tricicleta Anei).
L-am folosit din prima zi petrecuta acasa. Ana a dormit in el in fiecare noapte petrecuta acasa.
Ieri a venit momentul sa renuntam la el. L-am demontat, dar nu l-am impachetat inca.
Ana il mai cauta din cand in cand: "Une e gi'afa?"
L-am sprijinit de perete in spatele mesei de infasat (nici ea nu mai serveste scopului initial) si Ana il mai priveste cu un zambet larg pe fata.
De dormit insa, doarme in patutul care a trecut din copil in copil pana la ea: patutul cu lungime reglabila de la Ikea.
Patutul de la Ikea a fost intai al lui Alex. L-a primit cand avea cam 3 ani, nu pentru ca nu mai incapea in patutul lui initial, ci pentru ca patutul lui de bebe era escaladabil. Si inima mea de mama trebuia protejata.
Apoi a venit randul lui Oti caruia ii era frica sa doarma singur in pat (de dormit in camera copiilor nu puteam aduce vorba). Asa ca Alex s-a facut cu un pat supraetajat (visul meu din copilarie :p) si patutul reglabil a lui Alex a fost micsorat si mutat in camera noastra unde a dormit Oti in primele luni. Incet-incet Oti a descoperit libertatile dormitului in patul propriu si, apoi, ale dormitului in camera copiilor, si patutul de la Ikea si-a facut iarasi loc in camera lor.
Acum ca a venit randul Anei, se va face o noua rocada: Alex migreaza definitiv catre patul de sus (pana acum dormea in cel de jos si se juca in cel de sus - ca sa nu ajunga Ana la jucariile lui - sic!), Oti se muta in patul baietilor, la parter (desi cam saliveaza la gandul etajului), iar Ana si-a luat in primire deja noul culcus. E foarte incantata pentru ca acum mama poate sa-i cante un cantecel de noapte buna in timp ce o tine in brate si nu de langa patut ca pana acum. Si mama ei e bucuroasa - din acelasi motiv.
O noua etapa poate incepe.
Bravo Ana pt noul culcus! Esti o bombonica frumoasă!
RăspundețiȘtergereMultumim Gabriela!
RăspundețiȘtergereMultumim Gabriela!
RăspundețiȘtergere