Razboiul cu obiectele

    Iulia propune o tema interesanta de discutii in vinerea asta: Astazi vorbim despre lucruri…
    Am citit de-a lungul timpului o multime pe tema asta, am si aplicat o multime de lucruri. Inca nu am gasit solutia perfecta, dar suntem pe drumul cel bun.

    Pentru noi(mama si tata) avem cateva reguli:
        1. hainele pe care nu le purtam doi ani se impacheteaza si pleaca la persoane mai putin norocoase (pana acum le-a impartit mama prin grupul de la biserica)

        2. nu avem/pastram decat foarte putin obiecte decorative (3 icoane pe care le-am primit, 2-3 ministatuete, 4 vaze de flori, dar astea sunt utile) - nu cumparam astfel de obiecte (niciodata)

        3. in bucatarie exista doar lucruri pe care le folosim (prajitor de paine, blender, mixer, masina de paine, filtru de cafea).  Aici trisam putin pentru ca avem si aparat pentru gatit pe aburi si toaster si le folosim foarte rar. Dar le-am folosit in ultimul an asa ca le pastram (in cutie, dar le pastram)

        4. in bai trec periodic si arunc "chestiile" care au expirat si de cumparat cumparam doar cand este nevoie

        5. nu cumparam nimic ce nu va fi folosit sigur (daca vedem un obiect care ne-ar place il admiram bine in magazin si apoi il punem la loc, un pic suparati dar mai bine decat sa adune praf acasa)

    Pentru copii insa este mai greu. 

        1. Cu hainele e simplu: 

              - ori pot fi purtate de alti copii - caz in care pleaca spre alti copii (le-am pastrat o vreme in ideea ca poate-cine-stie mai facem unul, dar apoi ne-am gandit ca asa cum noi dam mai departea ne-or da si altii noua, oricum nu raman copiii dezbracati)

              - ori nu mai pot fi purtate (sunt ori prea patate, ori prea tocite, ori de-a dreptul rupte - da, se poate) - astea sunt sau, pur si simplu aruncate, sau transformate in carpe si puse in punga cu carpe pentru curatenie

        2. Cu jucariile e putin mai complicat: intai am zis ca cele stricate pleaca primele. DAR, jucaria preferata a Anei a fost multa vreme un cal al carui calaret nu mai avea nici cap, nici brat, si nici calul nu mai avea toate patru picioarele. Dar era JUCARIA. Ce te faci? Pentru Alex nu mai spun ca orice capat de orice este CEVA. Aici am inceput sa aplic incet-incet o metoda pe care sper sa o transformam in regula: pentru fiecare chestie pe care vrea sa o pastreze trebuie sa-mi spuna ce este si la ce vrea sa o foloseasca sau cand a folosit-o ultima data. Daca ma convinge (adica e ceva clar definit in capul lui, nu doar vreau sa o pastrez pentru ca e a mea) o (mai) pastram o luna. Daca nu chestia respectiva ia drumul cosului de gunoi sau cosului de donat (dupa inspiratia mea). Peste o luna reluam procesul.

        3. Ei, dar ce ma fac cu teancurile de desene si picturi, cu felicitarile facute de manute nerabdatoare in 4 ani de gradinita, cu caietele de clasa I, cu biletelele pe care mi le deseneaza ca un mic baiat indragostit si mi le inmaneaza seara cand vin de la munca??? 

    O parte din desene decoreaza peretii din camera lor, dar tot mai am 3 bibliorafturi pline si se tot aduna.

    Cartile de colorat deja le-am aruncat sau le-am reciclat catre Ana pe cele care inca mai au pagini necolorate.