Ramasa, dupa Revelion, doar cu Ana (caci Alex a fugit la schi) am zis ca e momentul potrivit sa scot acuarelele. Nu avea cine sa protesteze "da' alea-s ale mele"/"Ana n-are voie cu ele"/"daca le mananca"/"se murdareste pe haine"/"na, uite ce-a facut" - toate pe un ton de urgenta de prim rang si cu decibelii apropriati de ai sirenelor masinilor de pompieri, deci numai bine.
Le-am insirat pe parchet, cat mai departe de covor. Am adus si un castron cu apa si carpa pentru sters eventuala balta ce s-ar fi format prin rasturnarea, accidentala sau nu, a respectivului castron. Aveam de toate.
M-am gandit ce sa facem: Ana colorase pana atunci doar cu creioane colorate si tiparul dupa care coloreaza este invariabil acelasi - mazgaleli in orice directie pana se acopera pagina. Mi-am amintit ca vazusem ideea asta in multe locuri: am lipit bucatele de scotch de hartie (din acela pentru zugraveli) in asa fel incat sa scriu numele ei si am lasat-o sa-si faca numarul. Ba nu. Am ajutat-o (de altfel se vede din poza). Daca ar fi fost dupa ea ar fi folosit doar apa si hartia. Asa ca am ajutat-o sa inmoaie culorile si apoi (dupa ce s-a prins care e spilul sa ai vopsea pe pensula) am lasat-o sa le foloseasca in ce sens vrea ea in timp ce eu am "zugravit" niste blocuri de culoare pe hartie. Si niste fluturasi (evident).
Dupa ce hartia s-a zvantat putin, am dezlipit scotch-ul si a ramas, curat, numele ei. Nu ca numele ei ar impresiona-o pe ea la doi ani.
Apoi intr-una din zile am gasit si cumparat (din Carrefour) vopsea pentru pictat cu degetele. Am scos-o si pe asta la interval spre marele deliciu al Anei. Am folosit un buretel de vase taiat in 4 pentru a-i vopsi mainile cu ce culoare vroia ea si apoi si-a lasat amprentele pe hartie. Am urmat eu :). Apoi, tot cu respectivii buretei, am vopsit stampilele din dotare si am stampilat/mazgalit dupa placul inimii. Mi-e mi-au placut cel mai mult bufnitele.
Ambele activitati au fost prilej perfect pentru a repeta numerele, culorile si diverse animale.
ianuarie 2013
Le-am insirat pe parchet, cat mai departe de covor. Am adus si un castron cu apa si carpa pentru sters eventuala balta ce s-ar fi format prin rasturnarea, accidentala sau nu, a respectivului castron. Aveam de toate.
M-am gandit ce sa facem: Ana colorase pana atunci doar cu creioane colorate si tiparul dupa care coloreaza este invariabil acelasi - mazgaleli in orice directie pana se acopera pagina. Mi-am amintit ca vazusem ideea asta in multe locuri: am lipit bucatele de scotch de hartie (din acela pentru zugraveli) in asa fel incat sa scriu numele ei si am lasat-o sa-si faca numarul. Ba nu. Am ajutat-o (de altfel se vede din poza). Daca ar fi fost dupa ea ar fi folosit doar apa si hartia. Asa ca am ajutat-o sa inmoaie culorile si apoi (dupa ce s-a prins care e spilul sa ai vopsea pe pensula) am lasat-o sa le foloseasca in ce sens vrea ea in timp ce eu am "zugravit" niste blocuri de culoare pe hartie. Si niste fluturasi (evident).
Dupa ce hartia s-a zvantat putin, am dezlipit scotch-ul si a ramas, curat, numele ei. Nu ca numele ei ar impresiona-o pe ea la doi ani.
Apoi intr-una din zile am gasit si cumparat (din Carrefour) vopsea pentru pictat cu degetele. Am scos-o si pe asta la interval spre marele deliciu al Anei. Am folosit un buretel de vase taiat in 4 pentru a-i vopsi mainile cu ce culoare vroia ea si apoi si-a lasat amprentele pe hartie. Am urmat eu :). Apoi, tot cu respectivii buretei, am vopsit stampilele din dotare si am stampilat/mazgalit dupa placul inimii. Mi-e mi-au placut cel mai mult bufnitele.
Ambele activitati au fost prilej perfect pentru a repeta numerele, culorile si diverse animale.
ianuarie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu