In tinerete aveam o teorie clara despre "fericiti cei saraci cu duhul"/"cat de rau e sa fii mediocru"/"genialitate".
Credeam cu tarie, si sufeream cumplit din cauza asta (adepta principiului: simt enorm si vad monstruos), ca oamenii fericiti sunt fie prosti-blana, fie geniali. Categoria de mijloc era un fel de purgatoriu in care chinurile nu se sfarsesc niciodata. Invidiam cu voce tare prostii in timp ce in taina speram, bineinteles, ca sunt geniala.
Anii in care am descoperit ca sunt doar o persoana normala au fost groaznici. Mi-a trebuit o decada intreaga de alegeri catastrofale ca sa accept ca sunt o persoana normala si ca asta e ok. Intre timp am mai aflat si ca geniile sunt o categorie mult mai rea decat idealizam eu (struguri acri?!) si proasta chiar nu mi-ar fi placut sa fiu (brrr).
In paranteza fie spus, cand suntem tineri toti avem cate o parere - sau mai multe - stricta. Fixa. Ascutita. Care nu lasa loc de discutie. In tinerete lucrurile nu au nuante, ele fie sunt - fie nu sunt.
Imi place tineretea. Mi se pare dulce in avantul ei inovator, revolutionar. In credinta ei ca "dom'le ASA stau lucrurile si nicicum altfel".
Azi zambesc cand aud astfel de opinii, pentru ca imi amintesc de zile cand declamam infierbantata "asa ceva nu se face", "n-as putea sa mai traiesc cu mine daca as face compromisul asta". He-he! Dar e bine asa. Cineva trebuie sa ne traga in sus cu aripi puternice, altcineva trebuie sa ne traga in jos ca sa prindem radacini. E bine. Altfel am sta pe loc, intr-o balta calduta si ne-am atrofia pana la extinctie.
Gata paranteza.
Ei bine, cam pe-aici se invarte si Antoine in cartea lui Martin Page, doar ca el este intelept-super destept (fara genial, insa) - "inteligenta e de doua ori rea: te face sa suferi si nimeni nu se gandeste sa o considere ca pe o boala" - si nu tinde spre categoria "prost-blana", ci spre cea mediocra, caldut-placuta-superficiala. Si o mimeaza pana nu mai poate. Pana invata ca omul trebuie sa afle, si sa fie, cine este el si sa nu mai invidieze pe altii. Ca noi toti, de altfel.
Parerea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu