Ce ar trebui sa ne invatam copiii?

    Voi lasa deoparte lucruri de baza cum sunt sa mearga, sa vorbeasca, sa se hraneasca singur, sa se spele, sa-si sufle nasul, sa-si lege sireturile, sa dea buna ziua, sa mestece cu gura inchisa, s.a., si voi aborda lucruri de la nivelul urmator: Cum ii pregatim pe copiii nostrii (preadolescentii de azi) pentru viata de adult?

    Toti (parintii) ne plangem de calitatea scazuta a profesorilor din sistemul romanesc de invatamant, care nu sufera neaparat de lipsa cunostintelor (desi am vazut si astfel de cazuri) ci sufera mai mult de lipsa capacitatii de a transmite aceste informatii mai departe. Asa ca ma tot documentez pentru a raspunde la intrebarea "Cum asiguram un viitor implinit pentru copiii nostrii ?" 

    Leo Babauta este un fost jurnalist, care invata sa traiasca simplu si sa transmita si altora din experienta lui. Are tot felul de realizari admirabile pe care nu le voi enumera aici. Voi spune doar ca se exprima pe gustul meu: simplu, clar si concis.
    Articolul lui Leo Babauta, 9 Essential Skills Kids Should Learn, ofera cateva sfaturi pertinente pentru parintii preocupati de pregatirea copiilor lor, pe care le voi detalia in cele ce urmeaza. Pentru a avea succes in viata, si prin succes nu inteleg 3 case, 2 masini si concedii anuale in locuri exotice, ci echilibru interior, copiii nostrii ar trebui sa stie cum sa faca urmatoarele 9 lucruri (aparent) simple:

1. sa puna intrebari
    Aici ar trebui sa fie cel mai usor pentru ca ei pun intrebari in mod natural si pentru multi parinti intrebarile copiilor sunt surse inepuizabile de durere de cap. Intrebarile sunt singura modalitate de a invata ceva/orice, singura modalitate de a intelege ceva/orice. Dar nu orice fel de intrebari sunt folositoare si o intrebare formulata gresit te poate duce la rezultate gresite la fel de bine ca si lipsa intrebarii. Asa ca ar trebui sa-i invatam pe copiii nostrii sa puna intrebarile potrivite pentru a obtine raspunsurile necesare. Activitatea asta, de altfel, este o mare arta si la adulti. 

2. sa rezolve probleme
    Daca va mai amintiti din scoala primara toate problemele de matematica se rezolvau formuland intrebari si raspunzand la ele, in clasele mai mari (la orice materie de studiu) procesul era scurtcircuitat - intrebarile erau formulate instinctiv in mintea celui care rezolva problema, dar se enuntau doar raspunsurile. Daca stie sa formuleze intrebari si sa gaseasca raspunsuri la intrebarile formulate, copilul poate invata orice, iar adultul de mai tarziu poate rezolva cam orice problema.

3. sa duca un proiect de la inceput pana la sfarsit
    Expresia lui Leo Babauta este tackling projects, dar eu n-am gasit o expresie adecvata in romana care sa exprime "abordarea unui proiect". In copilarie pregateam impreuna cu bunica, si apoi cu mama, cozonacii pentru Craciun si pasca pentru Paste. Erau momente pretioase. Am invatat sa am in minte pasii procesului, sa verific ca am lucrurile necesare, sa planific pasii urmatori, sa ma incadrez in timp. Tot ce ai nevoie ca sa termini un proiect si sa fie un succes.
    Orice activitate desfasurati impreuna cu copiii vostrii ar trebui sa ii invete sa imparta activitatea pe pasi/etape, sa ii invete sa evalueze ce au nevoie pentru activitatea respectiva, sa ii invete sa se incadreze intr-un timp rezonabil, sa-i invete sa duca un proiect la bun sfarsit.

4. sa descopere ce ii pasioneaza
    Cum scopul este sa asigur un viitor implinit pentru copiii mei, punctul acesta mi se pare evident. Sa-i incurajam, deci, sa incerce cat mai multe activitati si sa le cultive pe cele care ii fac sa se bucure si sa se simta mandri.


5. sa fie independenti
    Independenta este privita ca o arma cu doua taisuri. Copilul independent va fi un copil (si apoi un adult) mai putin supus, mai putin docil, mai putin ascultator. Ceea ce, daca trecem peste bagajul nostru emotional, este exact ceea ce ne dorim.
    Independenta vine la pachet cu responsabilitatea, si trebuie invatate. Pas cu pas, in lucruri adecvate cu varsta lui, copilul trebuie lasat sa se descurce singur, trebuie laudat atunci cand reuseste si incurajat sa gaseasca o solutie atunci cand are un esec.
    Lucrurile sunt relativ usoare pentru noi parintii la varste mici (ii incurajam sa mearga singuri, sa urce scari singuri, sa manance singuri, sa doarma singuri, etc) si ne vine din ce in ce mai greu sa cedam controlul si sa avem incredere la varste mai mari (sa isi faca temele singuri, sa plece in excursii si tabere fara noi, sa iasa in oras, samd). 

6. sa fie fericiti prin propriile puteri
    Obisnuiam sa cred ca punctul anterior, independenta, este suficient. Dar sa invete sa se distreze singuri e un mare castig de ambele parti: copilul isi dezvolta propria imaginatie, descopera ce ii place, capata incredere in propriile alegeri, iar parintele castiga putin timp pentru sine. Un copil care stie sa se joace singur (fara validarea continua a unui adult)  va sti, la varsta maturitatii, sa nu depinda de parerile altora, sa se autovalideze.

7. sa arate compasiune
    Compasiunea este elementara pentru latura sociala a vietii si nimeni nu se simte implinit de unul singur.

8. sa manifeste toleranta
    Despre toleranta nu se vorbeste foarte mult la noi in tara, desi in ultima vreme au mai aparut semnale. Iar atunci cand se vorbeste, se vorbeste strict despre minoritati nationale. Toleranta se refera, dupa parerera mea, la a accepta ca exista pareri diferite de ale mele, metode diferite de ale mele, persoane diferite de mine; a accepta ceva ce nu imi este mie familiar (a accepta, nu neaparat a fi de acord) si se invata prin practica.

  9. sa se acomodeze la schimbari
    In zilele noastre capacitatea de acomodare la nou face diferenta dintre succes si esec. Rapiditatea cu care se schimba bunurile consumate, uneltele cu care se lucreaza, locurile de munca disponibile, pana si clima, fac din aceasta abilitate una esentiala pentru succes. 
    Sa-i invatam sa nu le fie frica de schimbari (nici macar de cele majore), sa nu le fie frica sa invete ceva nou, sa fie flexibili.