Alex si fotografia

    In vara lui 2011, Alex a avut parte de o vacanta mai deosebita si destul de obositoare: a trecut prin Serbia, Croatia, Muntenegru si Bosnia - Hertegovina in 15 zile. Fara noi. Am fost foarte mandra de el.
    Sa se joace cu gadgeturile din casa este una din fascinatiile lui, asa ca atunci cand tatal lui i-a donat vechiul sau aparat digital de fotografiat (si prin vechi inteleg mai mult de 8 ani) a fost super-incantat. Este destul de greoi si primitiv, dar Alex il poarta peste tot si face fotografii si filmulete (cel mult 15 secunde, atata poate aparatul) pe unde nici nu gandesti.
    Avem discutii periodice despre incadrarea subiectului in fotografie, despre faptul ca trebuie sa stea nemiscat cand declanseaza, despre zoom (zoom-ul este o jucarie in sine). Discutiile sunt destul de simpliste (gen "ar trebui sa i se vada tot capul", "fotografia asta este neclara din cauza zoom-ului", "uita-te la imaginea de pe display cand fotografiezi", "nu mai freca zoom-ul inainte/inapoi aiurea", etc), el repeta robotel "da,da,da" si da inainte cu tupeu (vorba cantecului). Sunt de acord ca aceste concepte sunt destul de abstracte si greu de insusit la varsta lui, dar noi insistam pentru ca intr-un final se vor lipi de el.
    Din cele ~ 600 de fotografii pe care le-a facut in vacanta despre care vorbeam mai sus, cam un sfert sunt bine incadrate, clare si spun o poveste. Restul sunt miscate, neincadrate sau repetitii ale aceleiasi poze ("continuous shooting" este si el o jucarie in sine). Mi se pare un progres semnificativ si sunt foarte mandra de el. Mai jos este un colaj din fotografiile care m-au incantat pe mine cel mai mult.