De Sfantul Nicolae

    Dintre toate sarbatorile de Mos Nicolae din copilaria mea imi aduc aminte doar doua.
    Prima amintire este foarte vaga si e in casa bunicilor. Imi amintesc cum am scos ghetutele in veranda (cum spuneau bunicii holului) care avea geamurile inflorite de ger, ca afara era zapada si in casa mirosea a cartofi copti in jarul din soba. Nu-mi amintesc ce am primit.
    A doua amintire e din anul in care m-am razvratit impotriva obiceiurilor si i-am spus mamei ca nu exista Mos Nicolae, ca eu stiu ca ea ne cumpara cadourile si ni le pune in ghetute si eu nu vreau sa-mi mai dau in mod special ghetele cu crema pentru Mos Nicolae pentru ca nu are nici un sens. Am avut un discurs foarte elocvent si plin de patos. Apoi m-am culcat. Aveam 7 sau 8 ani. Sora mea, desi mai mare decat mine si de obicei mai razvratita, si-a conformat ghetele cu obiceiul. Dimineata ea a gasit o trusa de geometrie chinezeasca (visul oricarui elev in perioada aceea), o ciocolatica si doua portocale. Eu, nimic.  Am fost suparata. Pe mama, evident, pentru ca nu-mi daduse darul pe care mi-l pregatise.
    Ani mai tarziu m-am tot intrebat ce-o fi simtit mama cand a trebuit sa nu-mi puna nimic in ghete.
    Acum doi ani, de Sf Nicolae, am fost la un parastas. A fost o slujba speciala, fiind tinuta in zi de sarbatoare. La sfarsitul slujbei preotul a spus cateva cuvinte despre viata Sfantului Ierarh Nicolae, episcopul Mirei, cel a carui adormire o pomenim pe 6 decembrie. Acesta afland intr-o zi despre un tata care planuia sa-si omoare cele trei fete ca nu cumva sa fie nevoie sa ajunga prostituate - pentru ca nu avea zestre sa le marite - a poruncit slugilor sale sa ia cateva pungi cu bani si sa le strecoare in casa familiei aceleia, in taina, asa incat sa nu se stie de unde vin banii. Astfel de fapte au nascut obiceiul de a darui, in taina, in noaptea de Sfantul Nicolae.
    Tot Sfantul Ierarh Nicolae a fost cel care a combatut erezia lui Arie (cum ca Isus nu este fiul lui Dumnezeu) in cadrul primului sinod si, pentru ca Arie era foarte incapatanat, i-a dat acestuia o palma zdravana. Asa s-a format obiceiul ca, in noaptea de Sfantul Nicolae, sa li se dea celor neascultatori o nuia in semn de avertisment.
    De cinci ani am luat locul mamei si urmaresc surpriza si bucuria de pe fata lui Alex cand isi gaseste incaltarile pline. Ca in fiecare an, am incercat si azi dimineata sa surprind intr-o fotografie lumina din ochisorii aceia atat de dragi, cu parul ciufulit de somn, in pijamale, ingenunchiat langa cizmulite. Momente binecuvantate pentru care Ii multumesc lui Dumnezeu. Sper sa nu aflu prea curand ce a simtit mama in anul razvratirii mele :).
    Sarbatori fericite!