La Rasnov am mai fost de nenumarate ori asa ca stiam cam la ce sa ma astept. Am urcat pe o vreme capricioasa: ba cate un colt de soare, ba cate un strop de ploaie, ba o rafala ratacita de vant. "Am urcat" e un eufemism pentru ca singura urcare pe care am efectuat-o prin forte proprii a fost in remorca tractorului ce facea curse din parcare pana la intrarea in cetate.
Ne-am plimbat incetisor asa ca am avut timp sa observ toate lucrurile care puteau fi criticate: un zid semidaramat de curand, imprejmuiri cu plasa de gard care nu erau acolo la ultima vizita, pasaje inchise pentru ca nu mai erau sigure si n-au mai fost refacute, lipsa muzeului, panouri informative urate si nepotrivite in context si un soi de saracie friguroasa peste tot.
Cu toate carcotelile mele de femeie gravida careia nu ii convine nimic, cu toate grupurile galagioase de adolescenti din jur, trebuie sa recunosc ca exista inca multa forta si liniste in cetatea Rasnov, iar privelistea ce ti se asterne in fata ochilor este coplesitoare:
Ca explicatie pentru resemnarea de pe fetele noastre: tocmai constatasem ca Alex a reusit sa-si rupa ghetele pe jumatate de talpa. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu