Un arhitect mediocru (Garonne), de fapt moartea lui violenta, este liantul ce uneste personaje aristrocrate cu functionari, politisti, vanzatori de arta si muncitori intr-un roman politist scris cu talent de cei doi autori. Am incercat pe parcursul lecturii sa imi dau seama care capitole sunt scrise de care autor sau macar sa sesizez diferente intre stilurile celor doi, dar povestea m-a prins si am ratat (daca exista unele) asemenea amanute.
Mai mult decat pentru dezlegarea enigmei mortii arhitectului, am citit povestea pentru atractia eleganta dintre Ana Carla (dna Dosio) si comisarul Santamaria si recunosc ca mi-ar fi placut mai mult daca ultimele pagini din roman ar fi fost omise.
Cea de-a doua crima, tanarul Lello Riviera partenerul blazatului Massimo Campi, imprima un ritm mai alert povestii (pe principiul "radem, glumim, dar nu parasim incinta") si da investigatorilor un nou fir de urmarit. Cel bun de aceasta data.
Cartea creioneaza destul de amanuntit viata in Torino in anii '70: dusmania dintre meridonali, care sunt priviti ca fiind inferioari, cu multe defecte, si purii torinezi, viata functionarilor publici, uzinele Fiat, galerii de arta, targul de vechituri, burghezi scapatati, pensionari, aristocrati, etc. Descrierea orasului mi-a amintit de Bucuresti: nesfarsitele lucrari publice, pikamere, santuri, noroaie, blocaje in trafic.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu