India - Romania - 2010

    Am citit (prin aprilie) un articol aici care mi-a adus pe fata un zambet trist. "India are mai multe telefoane mobile decat toalete" este rezumatul pe scurt al articolului mentionat.
Sa imi explic zambetul trist:
- dintre toti cersetorii pe care ii vad dimineata in drum spre serviciu cel putin unul are telefon mobil.
- daca ma urc in intr-un autobuz/troleibuz/tramvai/metrou ceva mai aglomerat sigur cineva va asculta muzica la telefonul mobil, isi va seta soneria de la telefonul mobil sau se va juca cine stie ce joculet pe telefonul mobil cu sonorul dat la maxim (nu punctez aici faptul ca respectivele persoane ne deranjeaza pe toti ci ca respectivele persoane au telefon mobil)
- mama (58 ani) are doua telefoane mobile si a avut de-a lungul timpului mai multe numere de telefon mobil in asa fel incat nu am reusit inca sa ii retin numarul de telefon, ba chiar telefonul ei mobil a avut camera foto inainte ca al meu sa aiba asa ceva
- eu nu sting seara lumina la culcare pana nu pozitionez telefonul mobil pe comoda de langa pat
- Alex (6 ani) abia asteapta sa implineasca 12 ani (spera el, sper si eu) ca sa primeasca un telefon mobil
Ca sa nu ma mai lungesc mult: toata lumea para sa aiba telefon mobil.
    Pe de alta parte nu suntem asa de departe de zilele in care, pentru ca romanul sa-si sape o hazna si sa o stropeasca cu var, trebuia sa fie impins de la spate de politie (da, stiu ca nu se numea inca politie, dar s-a inteles ideea), mai precis ne desparte o generatie. Iar daca iti permiti sa treci in dupa amiezile de vara pe langa ce-a ramas din autogara Militari (ca sa dau doar un exemplu) e bine sa nu fi mancat nimic cel putin in ultima ora caci mirosul te doboara.
    Asa ca inca mai intreb (poate isi face mila cineva si ma lumineaza): de ce telefoane mobile? De ce nu apa, sapun, servetele, hartie igienica?

(inca mai sper ca media nivelului de trai in Romania este mai ridicata decat in India)