lucruri marunte

Zana Clopotel are praf de stele pe aripi si praf de zambet in par. Are picioare lungi si delicate si degete cantatoare. Zboara din gand in gand lasand in urma o carare luminoasa. Isi petrece diminetile imblanzind raze de soare si randuind norii pe cer. La pranz se odihneste pe umarul meu si se distreaza ravasind suvite din paru-mi bine strans in coada. Iar spre seara bate nerabdatoare din pantoful ce-l poarta in buzunarul ascuns. In pereti. In lentilele ochelarilor. In taste. In ganduri.
Noaptea e fericita. Aprinde stelute. Incalzeste vise. Parfumeaza suflet.
Din cand in cand se rasfata. Vrea lacrimi sa se imbaieze. Vrea soapte sa-si faca haine noi.
Cateodata isi pierde pantoful si rascoleste toata casa, agitata, in cautarea lui. Il regaseste de fiecare data in buzunarul secret si rade. Cand rade zana mea se starnesc furtuni de fericire.
Are un hamac agatat intr-un colt al sufletului meu. Cand ploua isi deschide o umbrela facuta dintr-un colt de curcubeu si isi face manichiura demonstrativ.
Ma tot gandesc cum sa ascund pantoful acela.